Arhive etichete: Mărturisire/Spovedanie

Ierom. Savatie Baştovoi: SINCERITATEA FAŢĂ DE DUHOVNIC

Până unde poate merge sinceritatea faţă de duhovnic?

 

Dacă pe ceilalţi oameni îi putem menaja, aici trebuie să fim sinceri. Un preot care nu poate asculta spovedanii îndreptate împotriva sa, nu poate călăuzi pe nimeni.

– Pînă unde poate merge sinceritatea faţă de duhovnic, mai ales dacă vrem să-i arătăm că are şi el nişte neputinţe şi dacă, fiind prea sinceri, se va supăra şi ne va alunga, chiar şi după ce ne-am cerut iertare?

– Sinceritatea trebuie să fie desăvârşită cu duhovnicul. Dacă nu suntem sinceri cu duhovnicul, n-am făcut nimic. Dacă pe ceilalţi oameni îi putem menaja, aici trebuie să fim sinceri. Un preot care nu poate asculta spovedanii îndreptate împotriva sa, nu poate călăuzi pe nimeni. Păi dacă nici duhovnicul nu ne poate asculta revoltele, cine altul? Nu trebuie să ne supărăm. Ca oameni, poate să ne amărască un cuvânt sau altul, nu suntem desăvîrşiţi. Dar să nu cădem în ispita de a ne menaja duhovnicul, pentru că azi ascunzi o treabă care ţi se pare că ar putea să-l jignească, mîine alta şi pînă la urmă ajungi să ascunzi păcate, ajungi să-ţi duhovniceşti tu duhovnicul şi nu el pe tine. „Uite ce grijă port eu de duhov­nicul meu, că-i slab. Eu, omul duhovnicesc, vedeţi cum îl ajut, ce grijă am eu de el”. Dacă se supără, îi trece.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 41-42)

Sursa: doxologia.ro

Cuvântul Sf. Ioan Gură de Aur – DESPRE TAINA SPOVEDANIEI

CUVÎNTUL SFÎNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

 DESPRE TAINA SPOVEDANIEI

[…] Cînd ni-i bolnav trupul, facem totul şi ne zbatem ca să scăpăm de suferinţe; dar cînd ni-i bolnav sufletul, amînăm şi nu ne sinchisim. De aceea nu scăpăm nici de bolile trupeşti, pentru că pentru noi sînt fără importanţă cele necesare, iar cele fără importanţă, necesare. Lăsăm izvorul păcatelor şi curăţim rîurile. Că pricina bolilor trupeşti este păcatul cuibărit în suflet a arătat-o slăbănogul de treizeci şi opt de ani (Ioan 5, 2-15), bolnavul coborît prin acoperiş (Luca 5, 18-25), iar înainte de toţi Cain (Facerea 4, 8). Dovezi despre adevărul acesta găseşti cîte vrei şi unde vrei. Să secăm, dar, izvorul păcatelor şi vom opri toate pîraiele bolilor trupeşti. Nu vei pune capăt numai bolilor, ci şi păcatului; şi păcatului mai mult decît bolii, pe cît este sufletul mai bun decît trupul. Continuă să citești →

Cum se realizează cercetarea cugetului care precedă Taina Sfintei Spovedanii?

Cum se realizează cercetarea cugetului care precedă Taina Sfintei Spovedanii?

 

Pr. asist. dr. Silviu Tudose

 

Fiecare dintre noi avem un „adânc de taină al inimii“, un sanctuar intim, în care se află nu numai bucuriile, ci şi toate neîmplinirile şi neputinţele, mai mult sau mai puţin cunoscute. Prezenţa acestui „acasă“ al sufletului reprezintă o necesitate fundamentală a persoanei umane.

Chiar dacă pare un lucru uşor, cunoaşterea propriului eu nu este de fiecare dată una reală. De aceea, avem tendinţa să ne considerăm uneori altfel de cât suntem, ajungând chiar la extreme ca scrupulozitatea religioasă (când considerăm că tot ce facem este greşit) sau imaculata concepţie despre sine (când considerăm că nu greşim niciodată). Continuă să citești →

Sfânta Spovedanie – un sacrament terapeutic

Sfânta Spovedanie – un sacrament terapeutic

PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

Sfântul Sinod a proclamat 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii) şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română. Acest fapt ne determină să readucem în atenţia cititorilor noştri câteva dintre gândurile prezentate anterior, cu alte ocazii, pe tema importanţei şi semnificaţiei pe care le au cele două Taine – Sfânta Spovedanie şi Sfânta Împărtăşanie – în viaţa creştinilor ortodocşi.

 

 

Este lesne de remarcat astăzi o realitate duhovnicească ce subliniază un scăzut interes şi de multe ori o superficială înţelegere a pocăinţei şi în general a complexităţii vieţii interioare spirituale. Creştinul contemporan şi mai ales omul modern resimt o oarecare presiune venită din zona mecanismului civilizator care inevitabil urmăreşte să-şi impună regulile general valabile şi poate constrictive şi în acelaşi timp se confruntă cu lipsa de reacţie sau imobilitate în raport cu noul suflu religios extrem-oriental uşor adaptabil în spaţiul saturat occidental, precum şi în raport cu oferta cu pretenţii paleative a exerciţiilor psihologice gustate în special în zona atât de animată a mondenităţii mediatice. Situaţia mondială actuală, în ceea ce priveşte libera circulaţie a valorilor culturale, religioase şi economice, exodul forţei de muncă, convieţuirea identităţilor religioase, cu întreaga paletă ofertantă, creează o situaţie fără precedent în mentalul omului, provocându-i mutaţii profunde în modul de înţelegere şi mai ales de trăire a sentimentului religios. Continuă să citești →

Prin Taina Mărturisirii şi a Sfintei Împărtăşanii, devenim fii ai Împărăţiei Cerului

Prin Taina Mărturisirii şi a Sfintei Împărtăşanii, devenim fii ai Împărăţiei Cerului

 

 

Atât mărturisirea păcatelor, cât şi Taina Sfintei Împărtăşanii sunt taine ce se repetă în viaţa noastră şi e bine, pe cât se poate, să le cunoaştem, pentru a le preţui şi a le primi cu multă credinţă, dragoste, dar şi cu frică şi cutremur.

 
Foto: Oana Nechifor

Mare minune a fost Întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca Dumnezeu Cel necuprins, nemărginit, fără început şi fără sfârşit să ia chip de copilaş, născându-se în cel mai umil lăcaş.

Spre încheierea activităţii Sale dumnezeieşti pe pământ, la ultima Sa cină cu ucenicii, Mântuitorul a săvârşit o altă mare minune şi a întemeiat o mare taină, ca din fiinţa Sa de om adevărat şi Dumnezeu adevărat, să se micşoreze pe Sine într-o fărâmitură de pâine şi într-o mică parte dintr-un strop de vin, care să cuprindă întreaga Sa dumnezeire. Este o mare minune pe care mintea noastră omenească, mărginită, nu o poate cuprinde. Continuă să citești →

Sfântul Ioan Gură de Aur: Să omorâm păcatul prin mărturisire

Să omorâm păcatul prin mărturisire 

sfantul-ioan-gura-de-aur-800

ORNAM1

Atâta vreme cât zămislim gândurile păcătoase, suntem veseli şi ne bucurăm; dar când naştem copilul cel rău, păcatul, atunci ne chinuiesc durerile văzând ruşinea celui născut, atunci ne zvârcolim mai cumplit decât femeile care nasc. De aceea rogu-vă, mai cu seamă la început, să nu faceţi loc poftei celei păcătoase! Iar dacă i-am făcut loc, să-i înăbuşim înlăuntru seminţele. Să nu ne trândăvim, să omorâm păcatul prin mărturisire, prin lacrimi, prin învinuirea noastră înşine. Nimic nu pierde atât păcatul, ca învinuirea şi osândirea noastră, unită cu pocăinţă şi lacrimi. Ţi-ai osândit păcatul? Ai lepădat povara!

– Şi cine-a spus asta? Continuă să citești →

ÎPS Pimen: Glasul conștiinței în Taina Spovedaniei

Glasul conștiinței în Taina Spovedaniei

ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților

Din cuprinsul Canonului Mare, care se citește în prima săptămână a Postului Mare și a cărui citire se repetă și în săptămâna a cincea în ziua de joi, am ales următoarele cuvinte pentru folosul nostru duhovnicesc: „Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cugetul meu, decât care nimic nu este în lume mai apăsător. Judecătorule, Mântuitorul și cunoscătorul meu, milostivește-Te și mă scapă și mă mântuiește pe mine, robul Tău”. Cugetul, care ne judecă și ne osândește, este conștiința noastră, conștiința morală care este glasul lui Dumnezeu în sufletul omului, care-l îndeamnă la împlinirea legii morale. Conștiința s-a născut deodată cu omul. Ea este de obârșie dumnezeiască, cum stă scris în Învățătura de credință creștin-ortodoxă (pag. 340). Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Expunere la Psalmul 147, 3). Conștiința nu poate să dispară vreodată din sufletul omului. Ea poate fi adormită prin nepăsarea omului față de datoriile sale, poate fi întunecată printr-o viață de păcat. Avem datoria să o păstrăm curată prin împărtășirea cu Sfintele Taine, prin post, prin cunoașterea temeinică a învățăturii creștine. Conștiința adormită sau întunecată de păcat se curățește, se luminează în Sfânta Taină a Spovedaniei în care ne mărturisim păcatele cu adâncă părere de rău, căință, cu credința că Dumnezeu ne iartă și cu hotărârea de a ne strădui să nu mai păcătuim. Continuă să citești →

SĂ-I ASCULTĂM PE STAREŢII DE LA OPTINA, VORBINDU-NE DESPRE SPOVEDANIE!

SĂ-I ASCULTĂM PE STAREŢII DE LA OPTINA,

VORBINDU-NE DESPRE SPOVEDANIE!


A spus stareţul Antonie:

Când părintele duhovnic, prin puterea dată lui de Dumnezeu, vă spune: ,,te iert şi te dezleg de toate păcatele tale”, aceste cuvinte trebuie să le luaţi aşa ca şi cum prin limba lui le rosteşte Însuşi Iisus Hristos şi chiar în acea clipă dezlegarea făcută este confirmată în cer de Dumnezeu Tatăl şi de Sfântul Duh. Vedeţi cât de milostiv este Dumnezeu faţă de păcătoşii care se căiesc!… Prin acest cuvânt al părintelui duhovnic se dezleagă nu numai păcatele spovedite verbal, ci şi cele nespovedite din uitare sau din neştiinţă. Părintele duhovnic nu poate dezlega numai acele păcate pe care păcătosul cu intenţie le tăinuieşte, de ruşine şi de frică, păcate pe care nici Dumnezeu Însuşi nu le iartă. Însă păcatele dumneavoastră toate sunt iertate şi dezlegate şi, chiar dacă la vremea sa şi moartea ar veni, cu deplină credinţă şi nădejde în mila lui Dumnezeu să fiţi împăcat în duhul dumneavoastră, căci păcatele tinereţii -ale neştiinţei dumneavoastră- nu vor fi pomenite înaintea lui Dumnezeu, lucru de care vă încredinţez cu numele Lui cel sfânt. Iar îndoiala ce o aveţi cu privire la dezlegarea păcatelor dumneavoastră, este lucrarea duhului potrivnic, foarte primejdioasă, în care nicidecum nu trebuie să vă încredeţi. Continuă să citești →

Cum se alege duhovnicul

Cum se alege duhovnicul

ierodiacon Serafim Pantea

Un duhovnic bun este ca un medic bun. Nu contează dacă are sute de cărți scrise, nu contează dacă folosește medicamente dulci sau amare, contează dacă mă vindecă de boală și dacă reușește să mă conștientizeze de lucrurile rele pe care le-am făcut, ca să-mi schimb purtarea pe viitor.

 

Oamenii au principii foarte diferite când vine vorba să-și aleagă duhovnicul. De la principii obiective până la lucruri cum ar fi faptul că simte că poate sau nu poate sta de vorbă cu cel care-l spovedește. Acesta din urmă, deși un motiv cât se poate de subiectiv, totuși poate reprezenta un impediment destul de serios în calea spovedaniei și a urcușului duhovnicesc. Pentru că dacă nu te poți deschide în fată duhovnicului, să-i arăți durerea și suferința, și vindecarea poate fi îndoielnică.

Unii oameni vor să aibă un duhovnic renumit, care să fie recomandat de cât mai multă lume. În general, recomandarea mai multor oameni ar trebui să însemne ceva dar de foarte multe ori renumele ține de popularitate, nu de abilități duhovnicești. Ba mai mult, ajung să fie căutați de multe ori duhovnicii care fac tot felul de lucrări care nu au legătură cu Ortodoxia, ci mai degrabă cu vrăjitoria. Continuă să citești →

Cum ne pregătim pentru Spovedanie?


Interviu cu pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu:

Cum ne pregătim pentru Spovedanie?

 

Foto: Ioan Grigore

Hristos ne dăruieşte iertare păcatelor prin preotul duhovnic, în Sfânta Taină a Spovedaniei. Cum ne pregătim pentru a veni la scaunul de spovedanie şi ce trebuie să facem noi pentru a primi iertarea de la Dumnezeu? Despre acestea ne-a vorbit pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea“ din Arad.

Părinte, ce trebuie să facă, în primul rând, un credincios care vrea să se spovedească?

Pr. lect. dr. Lucian Farcaşiu: Un creştin, înainte de a se apropia de scaunul Sfintei Taine a Spovedaniei, trebuie să-şi analizeze foarte atent conştiinţa. În primul rând, să aibă conştiinţa greşelilor pe care le-a săvârşit şi apoi să dorească să pună început bun în viaţa sa, să dorească să-I slujească din nou lui Dumnezeu, dăruindu-I Acestuia toată viaţa sa. Într-un cuvânt: să fie hotărât să şteargă urmele trecutului păcătos în Sfânta Taină a Spovedaniei, pentru a face prezentul său bun. Aceasta întrucât, potrivit spuselor unui părinte duhovnicesc, acolo unde prezentul este bun, nu mai există trecut rău. Continuă să citești →

Alegerea duhovnicului – factor determinant în calea spre mântuire

Alegerea duhovnicului – factor determinant în calea spre mântuire 


Domnul Hristos, când a oferit Sfânta împărtăşanie Apostolilor, posibilitatea de împărtăşire cu El, i-a împărtăşit şi pe doi dintre ucenici care, mai apoi, unul l-a vândut şi altul, s-a lepădat de El. Mântuitorul a ştiut lucrul acesta şi, totuşi, a dat posibilitatea aceasta de împărtăşire. 

Eu sunt pentru o împărtăşire deasă a credincioşilor şi insist pentru treaba aceasta, dar nu trag de oameni. De ce? Pentru că eu insist să se spovedească. Şi dacă nu se spovedeşte, atunci n-are de ce să vrea să se împărtăşească. Dacă se spovedesc şi doresc să se împărtăşească n-am niciun motiv să-i opresc de la a se împărtăşi. Nu zic să se uite în calendar, să vadă când trec 40 de zile, că numai atunci se poate, şi aşa mai departe. Eu zic că totdeauna se poate pentru omul care are o viaţă mai limpezită, pentru că Sfânta Împărtăşanie nu se dă ca recompensă pentru o viaţă excepţională, ci se dă ca ajutor.Domnul Hristos, când a oferit Sfânta împărtăşanie Apostolilor, posibilitatea de împărtăşire cu El, i-a împărtăşit şi pe doi dintre ucenici care, mai apoi, unul l-a vândut şi altul, s-a lepădat de El. Mântuitorul a ştiut lucrul acesta şi, totuşi, a dat posibilitatea aceasta de împărtăşire.  Continuă să citești →

Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Euharistiei se săvârşesc doar în biserică

Sfintele Taine ale Spovedaniei şi Euharistiei se săvârşesc doar în biserică

 

Întrucât în ultima perioadă credincioşii ortodocși au semnalat cazuri de preoţi sau persoane care îşi atribuie pe nedrept calitatea de preot care spovedesc şi împărtăşesc credincioşii în diferite locuri şi case particulare, Arhiepiscopia Bucureştilor face următoarele precizări:

– potrivit canoanelor Bisericii Ortodoxe, locul săvârşirii celor două Sfinte Taine, respectiv Spovedania (sau Taina Pocăinţei) şi Împărtăşania (sau Taina Euharistiei), este biserica; Continuă să citești →

Spovedania deasă este folositoare şi nu-i place vrăjmaşului mântu­irii noastre

Spovedania deasă este folositoare şi nu-i place vrăjmaşului mântu­irii noastre

 

 

Vrajmaşul se străduieşte să ne şteargă păcatele din amintire, să le ascundă. Păcatul nepocăit distruge harul lui Dumnezeu şi nu-l lasă pe om să moară liniştit şi împăcat. Aşa cum ne spălăm hainele când s-au murdărit, aşa şi sufletul nostru, în­tinat de păcat, trebuie să-l curăţim prin pocăinţă. Trebuie să credem cu tărie că păcatele se iartă. Spovedania deasă este foarte folositoare, dar nu este pe placul vrăjmaşului mântu­irii noastre, care încearcă cu toate puterile să ne împiedice s-o facem: ne inspiră frica înaintea spovedaniei, ne aduce în minte întrebarea „de ce să mă căiesc în faţa preotului?”, ne insuflă gânduri rele despre el, ridică împotriva noastră oa­meni necinstiţi care ne împiedică, ne îndepartează de spo­vedanie, ne fură mintea.

(Părintele Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov, Învăţături şi întâmplări minunate, Editura Sophia, Bucureşti, 2011)

Sursa: doxologia.ro

Mitropolitul Antonie de Suroj: Mustrările de conștiință nu pot fi luate drept căință

Mustrările de conștiință nu pot fi luate drept căință

 
Foto: Oana Nechifor

Căința constă nu în faptul de a simți „cea mai îngrozitoare părere de rău” de pe urma faptelor greșite din trecut;  căința e o stare activă, pozitivă, care constă în aceea ca să mergi într-o direcție dreaptă. Acest lucru e foarte clar arătat în pilda despre cei doi feciori ( Mat. 2, 28), pe care tatăl i-a trimis să lucreze în via lui. Unul a zis „mă duc” și nu s-a dus. Celălalt a zis: „nu mă voi duce”, însă pe urmă s-a rușinat și s-a dus să lucreze. Aceasta a fost o adevărată căință, și noi niciodată nu trebuie să ne înșelăm, închipuindu-ne că părerea de rău despre trecutul nostru este un act de pocăință. Desigur aceasta e o parte din ea, însă pocăința rămâne lipsită de viață și fără rod, până când nu ne va aduce pe noi la împlinirea voii Părintelui.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, traducere de Irineu Slătineanu, Editura Coresi, București, p. 128)

Sursa: http://www.doxologia.ro

Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul: DESPRE DUHOVNIC

DESPRE DUHOVNIC

extras din vol. NEVOINTA DUHOVNICEASCA,
Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul,

“Astăzi oamenii sunt obosiţi, ameţiţi şi întunecaţi de păcat şi de egoism. De aceea este tre­buinţă mai mult decât în orice altă vreme de duhov­nici buni şi experimentaţi, care să se apropie de oa­meni în mod simplu şi cu dragoste adevărată şi să-i povăţuiască cu discernământ, ca să se liniştească. Fără duhovnici buni bisericile se golesc şi se umplu psihiatriile, închisorile şi spitalele. Oamenii trebuie să conştientizeze că se chinuiesc pentru că sunt departe de Dumnezeu, să se pocăiască şi să-şi spovedească cu smerenie păcatele lor.

Lucrarea duhovnicului este o lucrare de tămăduire lăuntrică. Nu există vreun medic mai presus de un duhovnic experimentat, care insuflă încredere prin sfinţenia sa, care îndepărtează de la făpturile cele sen­sibile ale lui Dumnezeu gândurile ce li se aduc de aghiuţă şi care vindecă suflete şi trupuri fără medica­mente, doar cu harul lui Dumnezeu. Continuă să citești →