9 octombrie: TROPARUL, CANONUL ŞI VIAŢA SF. AP. IACOB AL LUI ALFEU (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αποστόλου Ιακώβου – 09 ΟΚΤΩΒΡΙΟΥ

 TROPARUL ŞI VIAŢA SF. AP. IACOB AL LUI ALFEU

 9 octombrie

Canon de rugăciune 

Troparul Sfântului Apostol Iacob al lui Alfeu, glasul al 3-lea:

Apostole Sfinte Iacob, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 6-lea. Irmos: Ca pe uscat umblând Israel…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mână dă-mi, de Dumnezeu văzătorule, ucenice al lui Hristos, Apostole Iacob, mie celui ce încep a lăuda cinstit praznicul tău; străluceşte-mi şi luminea­ză-mi inima, cu rugăciunile tale.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu repejunile Dumnezeieştii înţelepciuni fiind adăpat, râu ai ieşit, ca din Raiul desfătării şi ai adăpat cu adevărat faţa pă­mântului cu curgerile dreptei credinţe, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu preasfinţită ceată a uceni­cilor lui Hristos te-ai unit, Sfinte Apostole Iacob, împlinind numărul celor doisprezece; cu care împreună stând înaintea Stăpânului, adu-ţi aminte de noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, Preasfântă Fecioară, Domnul, Cel Ce a întins cerul şi a întemeiat pământul, Cer Pământesc nouă te-a arătat, Cel Ce a ieşit din tine cu Trup.

Cântarea a 3-a. Irmos: Nu este sfânt precum Tu…

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luând învederat harul Dumnezeiescului Duh, te-ai arătat celor dintru întune­ric, ca un Luceafăr de diminea­ţă, cuvioase părinte, vestind tuturor arătarea Soarelui Celui Înţelegător.

Stih: Sfinte Apostole Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Continuă să citești →

8 octombrie: UN NEO-MARTIR CE S-A NEVOIT ŞI ÎN BUCUREŞTII ANILOR 1800

8 OCTOMBRIE:

POMENIREA SFÂNTULUI CUVIOS MUCENIC IGNATIE CEL NOU

Acest sfânt este prăznuit şi împreună cu Sfântul Eftimie şi Sfântul Acachie pe 1 mai.
Sfântul Ignatie s-a născut în Eparhia Târnovei din Bulgaria la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Numele lui de botez a fost Ioan şi evlavioşii lui părinţi l-au învăţat din copilărie să studieze Sfânta Scriptură şi limba slavonă; şi pentru că iubea petrecerea întocmai cu a îngerilor a monahilor, l-au lăsat să se ducă la mănăstirea Rila. Continuă să citești →

Predică la Duminica a 19-a după Rusalii: O LEGE (Mitropolitul Augustin de Florina)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA
LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII (Luca 6, 31-36) 

Legături:

O LEGE

,,Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”  (Luca 6, 31)

Iubiţilor, există o lege, care este cea mai veche din toate legile, pe care le-au făcut oamenii, ca să poată să-şi ritmeze armonios legăturile dintre ei şi să trăiască fericiţi. Lege, care nu este crestată pe plăci de marmură sau scrisă pe hârtii şi în ziarele oficiale ale statului. O lege pe care a sădit-o Dumnezeu, care l-a plăsmuit pe om ,,după chipul şi asemănarea Sa” (Facere 1, 26). Şi această lege înnăscută este legea dragostei.

Arhim. Ioil Konstantaros: PREDICĂ LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII

Arhim. Ioil Konstantaros: Predică la Duminica a XIX-a după Rusalii

Arhim. IOIL Konstantaros,
Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

 Cuvânt la Duminica a II-a a lui Luca

(sau a XIX-a după Rusalii)

 (Luca 6:31-36)

Dacă într-adevăr oamenii ar vrea să studieze şi să aplice Sfânta Evanghlie, atunci nu doar societatea noastră ar fi deosebită şi cu adevărat umană, ci ne-am fi apropiat şi de virtuţile pe care le are Însuşi Părintele nostru cel Ceresc.

Exact acest adevăr ne învaţă şi pericopa evanghelică pe care o vom auzi duminică în sfintele noastre biserici. Prin deosebita sa harismă literară şi prin darul excepţional al dumnezeieştii insuflări de care a dispus, Sfântul Evanghelist Luca descrie cuvintele pe care Domnul nostru Iisus Hristos le dezvăluie în Predica de pe Munte.

Fără doar şi poate nu trebuie să existe credincios care să ignore aceste cuvinte din „Predica de pe Munte”, care rezumă Revelaţia evanghelică şi-l povăţuiesc pe om în a deveni copil adevărat al lui Dumnezeu.

Continuă să citești →

Cuvânt teologic al Părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor)

Iubirea învinge moartea

Cuvânt teologic al Părintelui Dumitru Stăniloae:

Duminica a 19-a după Rusalii (Predica de pe munte – Iubirea vrăjmaşilor)

(Luca 6, 31-36)

Iubirea desăvârşită este aceea care este în stare să meargă până la moarte şi să treacă prin ea pentru cei iubiţi. Astfel, iubirea adevărată este bărbăţie, este eroism, şi nu simplă moliciune şi petrecere în stări de satisfacţie egoistă. Iar eroismul din iubire este mult superior oricărui alt fel de eroism, cum ar fi de pildă cel din dorinţa de slavă deşartă, din disperare sau din alte motive.

Iubirea care merge până la a se lăsa răstignită pe cruce este ceea ce dă jertfei nobleţea supremă, sublimul.
Învăţătura dogmatică a Bisericii ne spune că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat şi a murit pe cruce pentru a împlini rânduiala dreptăţii şi mânat de iubirea divină pentru om. În cadrul acestei scheme a dogmei, se cuprinde însă atâta adâncime şi bogăţie de sensuri, încât nu poate fi epuizată de nici o viziune şi de nici o descriere omenească şi nici de toate la un loc.
Explicaţia dogmatică a acestor minunate fapte divine din mijlocul istoriei omeneşti nu se mistuie prin unul sau două-trei motive pe care mintea noastră este în stare să le domine deplin cu înţelegerea. Cine poate înţelege deplin sfatul lui Dumnezeu? Trebuie să stea la baza întrupării şi jertfei Domnului o constelaţie plenară de motive, de toate nuanţele şi adâncimile, deşi mintea noastră simplificatoare este silită să le încadreze în cei doi termeni extrem de generali, dreptate şiiubire. Continuă să citești →

Comentarii Patristice la Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor ( Duminica a 19-a după Rusalii)

Evanghelia despre iubirea vrăjmașilor – Comentarii Patristice 

Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

ihpredicand

 Duminica a 19-a după Rusalii

(Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor) (Ev. Luca 6, 31-36) 

(Lc. 6, 32) Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei

Ni se interzice atât să iubim acea lume și, dacă înțelegem bine, ni se poruncește și să o iubim. Bineînțeles, ni se interzice atunci când ni se spune: Nu iubiți lumea (1 Ioan 2,15). Dar ni se poruncește să o facem atunci când ni se spune: Iubiți pe vrăjmașii voștri. Ei sunt lumea, care ne urăște. Astfel, ni se interzice să iubim în ea ce și ea iubește, și ni se poruncește să iubim în ea ceea ce lumea urăște și anume lucrarea lui Dumnezeu și alinările bunătății Sale. Ni se interzice să iubim slăbiciunile sale și ni se poruncește să iubim natura sa. Lumea își iubește slăbiciunile și își urăște natura. Astfel, iubiți-o și urâți-o pe drept, deși ea se iubește și se urăște singură.

(Fericitul Augustin,Tratat la Evanghelia lui Ioan 87, 4, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

 

(Lc. 6, 35) Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

Să-ți iubești prietenii este obiceiul tuturor oamenilor, dar să îți iubești dușmanii se obișnuiește doar la creștini.

Continuă să citești →

Predici AUDIO/VIDEO la Duminica a 19-a după Rusalii

PREDICI AUDIO/VIDEO LA DUMINICA a XIX-a DUPĂ RUSALII

*

*

23 septembrie: SFÂNTUL NOU MUCENIC NICOLAE KARPENISIOTUL

Sfantul Nou Mucenic Nicolae Karpenisiotul 

Sfantul Nou Mucenic Nicolae Karpenisiotul

Uneltire
                                                                                                                             
Nicolae, slăvitul Neomartir al lui Hristos, s-a născut în jurul anului 1656, în oraşul Karpenisi (Grecia) din parinti credinciosi si iubitori de Hristos.

Cu toate ca erau saraci, l-au trimis  la şcoală unde a învăţat Sfintele Scrieri.

Când a implint vârsta de 15 ani, tatăl său l-a luat in Constantinopol, unde lucra la o băcănie intr-un loc numint Tahta Kale. In fata bacaniei isi avea frizeria un turc prieten cu tatal lui Nicolae, care stia  bine să scrie şi să citească în limba turcă ( în acea vreme majoritatea turcilor erau analfabeţi). La acest turc l-a trimis pe tânărul Nicolae tatăl său, ca să înveţe şi limba turca. Lucrul acesta era periculos pentru tanar deoarece putea fi intors de la credinţa în Hristos.

Cu Nicolae s-a întamplat tocmai contrariul. Au inceput lectiile. Cum Nicolae  era foarte destept, invata asa de repede si usor incat l-a uimit pe dascalul sau care a inceput sa-l invidieze. Pentru acest motiv a hotarat sa-l turceasca, adica sa-l faca mahomedan. A mestesugit urmatoarea nelegiuire.

Continuă să citești →

23 septembrie: ZĂMISLIREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL – TROPAR (Gr) şi SINAXARUL (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο Συλλήψεως Ιωάννου Προδ. – 23 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

 TROPARUL ŞI POMENIREA ZĂMISLIRII SF. IOAN BOTEZĂTORUL

 23 septembrie

Pomenirea zamislirii Sfântului slavitului înaintemergatorului si Botezatorului prooroc Ioan.

Zamislirea Botezatorului Ioan

Zămislirea mîntuirii noastre apropiindu-se, s-a zămislit Sfîntul Ioan, Înainte Mergătorul, cu mărire şi cu minune. Multe mame zămislesc fii, dar puţine sînt acelea pe a căror zămislire ar mări-o şi ar prăznui Biserica lui Dumnezeu. Numai trei mame au fost de ale căror zămisliri în pîntece s-a minunat lumea; acestea au fost Sfînta şi dreapta Ana, Sfînta Elisabeta şi Prea Sfînta, Preacurata Fecioara Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu; Elisabeta, pe Mergătorul înainte; iar Fecioara Maria, pe Hristos, Mîn-tuitorul nostru. Deci, toate aceste zămisliri prin vestitor ceresc s-au binevestit şi s-au săvîrşit de darul lui Dumnezeu, dar nu fără a vor-bi bunul vestitor şi cu zămislitorii, de vreme ce Însuşi Dumnezeu avea trebuinţă de învoirea celor ce zămisleau. Drept aceea, bine-vestitorul, Sfîntul Arhanghel Gavriil, care slujea atunci în rînduiala săptămînii sale înaintea lui Dumnezeu, a început a vorbi astfel: „Nu te teme, Zaharie, că s-a auzit rugăciunea ta şi femeia ta, Elisaveta, va naşte ţie un fiu, şi-l vei numi Ioan şi va fi ţie bucurie şi veselie şi se vor bucura mulţi de naşterea lui” (Luca 1,13).

  Continuă să citești →

23 septembrie: Sfântul Nou Mucenic Ioan din Conița, Grecia

Sfântul Nou Mucenic Ioan din Conița, Grecia

(23 septembrie)

5. Sf Nou Mc Ioan din Conita (Konitsa), Grecia (1814) 1.1

Acesta s-a născut din părinți musulmani de viță înaltă din târgul Conița (Konitsa, oraș aflat la hotarul Greciei cu Albania), eparhia Vellas, ce făcea parte din Mitropolia Ioaninei Epirului. Tatăl său era și derviș și șeic. La 20 de ani se alătură și el cinului dervișilor.

Mai târziu, se mută în orașul Ioanina, apoi în orașul Vrahori din ținutul Etoliei al cărui pașă era Haznatar Isufaravos, prieten al tatălui său. Iar pașa îl făcu pe sfântul Ioan dervișul său personal.

Continuă să citești →

23 septembrie: SINAXARUL SFINTEI MUCENIŢE RAISA (IRAIDA)

SINAXARUL SFINTEI MUCENIŢE RAISA (IRAIDA)

– 23 septembrie –

Sfânta Muceniță Raisa a trăit în Alexandria. Odată, mergând ea să scoată apă de la o fântână, a văzut o corabie la mal. La bord era un număr mare de bărbați, femei, clerici și călugări, toți încătușați în lanțuri pentru mărturisirea dreptei credințe.

Lăsând la o parte urciorul cu apă (și fiind atinsă de o mare dorință de a suferi pentru Domnul), Sfânta s-a alăturat grupului de robi ai lui Hristos şi a fost încătușată laolaltă cu toți ceilalți. Odată ajunsă corabia în orașul egiptean Antipolis, Sfânta Raisa a fost prima care a fost supusă unor chinuri cumplite, în cele din urmă fiind decapitată cu sabia. După martiriul ei, toți ceilalți au plătit cu sângele mărturisirea credinței în Hristos.

 Traducere: acvila30.ro

23 septembrie: Noul Mucenic Nicolae, băcanul

Noul Mucenic Nicolae, băcanul

Sfântul Noul Mucenic Nicolae, băcanul - icoană de Konstantinos Kougioumtzis

Sfântul Noul Mucenic Nicolae, băcanul – pictură de Konstantinos Kougioumtzis

Astăzi se face pomenirea unui nou mucenic, a Sfântului Nicolae din Karpenísi. La vârsta de cincisprezece ani, acesta a plecat în Constantinopol să lucreze împreună cu tatăl său, care avea o mică băcănie în acest oraș. A început să învețe limba turcă cu un profesor experimentat și, inteligent cum era, făcea mari progrese. Într-o zi, profesorul i-a dat să citească, în fața multor ieniceri, o lecție al cărei conținut era de fapt mărturisirea de credință musulmană, ca citindu-o cu voce tare să nu mai poată nega că nu a mărturisit și nu a aderat la credința musulmană.

Apoi l-au dus în fața judecătorului, dar Nicolae, cu strigăte și împotriviri, își susținea nevinovăția. Răspunsul dat de el înaintea ispitirilor  judecătorului este caracteristic: „Eu sunt creștin și cred în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Nu am nevoie de cinstea și dregătoriile pe care mi le propuneți. Cred în Hristos și nu mă lepăd de credința mea. Pentru numele lui Hristos mor, dar turc nu mă fac”. Cuvinte simple, pline de credință. Și cine le spunea? Un tânăr de șaisprezece ani, Nicolae din Karpenísi.

Continuă să citești →

PREDICĂ LA POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC FOCA (22 septembrie) – UN SFÂNT GRĂDINAR

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA

LA POMENIREA SFÂNTULUI MUCENIC FOCA

– 22 SEPTEMBRIE –

UN SFÂNT GRĂDINAR

Iubiţii mei, la începutul omiliei mele vom vorbi despre Pont. Nu pentru că suntem originari din Pont, nici pentru că vrem să subestimăm alte regiuni, care toate au a prezenta o cultură remarcabilă, ci pentru că istoria Pontului, dată fiind poziţia lui geografică, se împleteşte cu mari evenimente ale Neamului.

În Pont au trăit şi au activat marii Părinţi şi Dascăli ai Bisericii, precum Vasilie cel Mare, dar şi monahi şi asceţi. În Pont a înflorit o viaţă creştină. S-au construit biserici deosebite. În vremea persecuţiilor din primele veacuri martirii din Pont au fost nenumăraţi. Dar după încetarea persecuţiilor, în timpul lui Constantin cel Mare şi a urmaşilor lui, Pontul a fost organizat şi mai bine în mitropolii şi multe episcopii. Mai târziu, s-au zidit renumitele mănăstiri, precum cea a Maicii Domnului de la Sumela, a Sfântului Ioan Vazelonos şi a Sfântului Gheorghe Peristereota.
Dar au venit peste Pont vremuri foarte grele, anii stăpânirii turceşti. Turcii au împilat mult Pontul, ca să-şi schimbe credinţa. Câţiva şi-au schimbat credinţa. Dar atât de mare era influenţa, încât şi cei care-şi schimbaseră credinţa îşi păstrau limba, moravurile şi tradiţiile greceşti. Pontul, cu excepţia câtorva renegaţi, a rămas credincios şi afierosit închinării în faţa Celui Răstignit. În martirologiul Pontului s-au adăugat noi mucenici. Aşa a trăit Pontul până când a venit marea catastrofă din 1922, când întregul Pont a fost dezrădăcinat, iar martiricul său popor a fost împrăştiat în toate părţile patriei şi mai ales în Macedonia.

***

Un mucenic din Pont vom prezenta acum dragostei voastre. Să-l primim cu bucurie şi veselie, ca pe un frate al nostru mai mare, care a trăit în vremurile trecute. În groaznicii ani ai primelor persecuţii a mărturisit pe Hristos şi s-a învrednicit să primească cununa cea neveştejită a slavei. Este Sfântul Foca grădinarul, a cărui sfântă pomenire Biserica Ortodoxă o sărbătoreşte pe 22 septembrie.
Sfântul Foca s-a născut în una din cele mai minunate cetăţi ale Pontului, în Sinope, o cetate la mare, ale cărei ţărmuri se scaldă în valurile sălbatice ale Mării Negre. Era căsătorit. Avea femeie şi copii. Îndeletnicirea lui era de grădinar. Reuşise prin hărnicia sa să prefacă un loc sălbatic într-o grădină foarte frumoasă. O cultiva cu grijă, iar din roadele grădinii îşi întreţinea familia. Dar aşa cum el era iubitor de oameni, o parte din zarzavaturile grădinii o împărţea vecinilor săi săraci. Astfel, grădina lui Foca devenise un centru misionar. Sfântul Foca le spunea celor care îi vizitau grădina câte ceva despre Hristos. La umbra copacilor Foca învăţa. Şi, desigur, prilej de învăţătură lua de la apa cu care uda grădina, de la copacii fructiferi, de la florile multicolore, care răspândeau bună mireasmă. Dar Dumnezeiescul Învăţător, Iisus Hristos, nu lua şi El prilej din frumoasele Lui făpturi pentru a învăţa minunatele Sale parabole? Cele văzute sunt o icoană a lumii nevăzute. Dacă grădina cea materială este frumoasă, cu cât mai frumos va fi raiul, această grădină a lui Dumnezeu! Continuă să citești →

COMPLETĂRI LA SINAXARUL DIN 22 SEPTEMBRIE: CUVIOŞII COSMA ŞI IONA

22 SEPTEMBRIE:
POMENIREA SFÂNTULUI CUVIOS COSMA ZOGRAFITUL,
CARE A PUSTNICIT ÎN SFÂNTUL MUNTE


Sfântul Cosma era originar dintr-o familie de viţă nobilă din Bulgaria. Părinţii lui l-au educat creştineşte şi l-au pus să înveţe carte elină şi slavonă. Dorinţa lor era să-l însoare. El însă, atras de dragostea lui Hristos, a plecat pe ascuns în Sfântul Munte şi a fost tuns monah în Mănăstirea bulgărească Zografu. Aflându-se odată la praznicul Buneivestiri în Mănăstirea Vatopedi, a văzut o femeie slujind în biserică şi în trapeză. Continuă să citești →

22 septembrie: CEI 26 DE MUCENICI DE LA ZOGRAFU

 VIAŢA, MĂRTURISIREA ŞI PĂTIMIRILE CELOR 26 DE CUVIOŞI MUCENICI DE LA ZOGRAFU, PE LARG, DIN „VIEŢILE SFINŢILOR BULGARI”.

22 septembrie

Pe când împărăţea (la Constantinopol) împăratul bizantin Alexios Duka Murzdufla latinii – cu mare oaste – au cuprins Constantinopolul şi alte multe oraşe şi sate din Bizanţ.Mulţi ani (1204-1261), Imperiul Bizantin a fost sub stăpânirea latinilor catolici şi se afla într-o stare jalnică[1]. Astfel era şi atunci când latinii catolici au fost alungaţi din Constantinopol în vremea împăratului bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul (1261-1282). Supărat şi văzând insistentele lor încercări de a ataca din nou imperiul, Mihail Paleologul a trimis o mare reprezentanţă către papa Romei cu scrisori secrete scrise de el însuşi, în care – printre altele – scria: „Pentru toate câte V-au făcut trufaşii sciţi (bulgarii) noi nu suntem vinovaţi, deoarece le-au făcut din propria lor iniţiativă. De aceea şi noi ne temem de ei. Noi însă, bine urmând şi mai înainte Bisericii Romane, nu am încetat să credem, să mărturisim şi să cugetăm ca şi Voi. Rugămu-Vă aşadar să ne ajutaţi ca unii ce suntem de aceeaşi credinţă cu Voi… Dacă nu veţi alerga a ne ajuta şi a ne apăra, atunci numele Nostru va dispărea de pe pământ, iar Voi veţi fi certaţi pentru aceasta de Dumnezeu Atotţiitorul”. Continuă să citești →