SFÂNTUL NEOFIT ZĂVORÂTUL – CUVÂNT LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI

Al lui Neofit Preotul, monahul și zăvorâtul la preacurata și dumnezeiasca naștere a Celei fără de prihană Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria,

Binecuvintează, părinte,

Începutul oricărui fruct este floarea și aceasta în chipul cel mai limpede. Dar începutul mântuirii noastre este nașterea de Dumnezeu dăruită și de Dumnezeu aleasă a preacuratei și preanevinovatei Maria, pururea Fecioara și aceasta în modul cel mai limpede. Pe care lăudând-o o și prăznuim astăzi după datorie. Pentru ca întregul ciclu al anului să fie binecuvântat prin ea s-a născut în această lună, cea dintâi a anului, dar a adormit în ultima cu somnul nemuririi pentru ca asumându-și cele zece luni dintre acestea ciclic să le binecuvinteze prin nașterea ei și prin adormirea ei purtătoare de viață. Despre care nu este vremea a vorbi acum, ci când este vremea sfintei Adormiri aceleia. Dar acum suntem aduși să filosofăm pe scurt despre Sfânta Naștere a ei, și atâta avem a spune despre ea, cât ne va insufla cuvânt harul ei. Continuă să citești →

CUVÂNTUL SFÂNTULUI IOAN MAXIMOVICI LA NAŞTEREA MAICII DOMNULUI

Cuvânt la Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Sf. Ioan Maximovici

Predici şi Îndrumări Duhovniceşti

Alte articole:

* * *

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! (Ps. 103, 25) exclama încă în vechime Psalmistul. Ce este, aşadar, acea înţelepciune (sau, pe greceşte, sophia), prin care s-au făcut toate? În alt psalm se spune: Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor (Ps. 32, 6). Iar Sfântul Evanghelist Ioan Teologul glăsuieşte: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (In. l, 1-3).

Înţelepciunea lui Dumnezeu sau Cuvântul lui Dumnezeu, prin care toate s-au făcut de Dumnezeu nu este doar un concept abstract al unei însuşiri a lui Dumnezeu. Acelaşi evanghelist glăsuieşte mai departe: Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl (In. l, 14). Aşadar, Cuvântul prin Care toate s-au făcut este Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. El se mai numeşte şi „înţelepciunea lui Dumnezeu”, aşa cum spune în epistola sa Sfântul Apostol Pavel: Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit… puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. l, 22-24). Continuă să citești →

TROPARUL NAȘTERII MAICII DOMNULUI (8 Septembrie)

TROPARUL NAȘTERII MAICII DOMNULUI

    Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru si dezlegând blestemul a dat binecuvântare şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţa veşnică.

AXION LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI (8 Septembrie)

AXION LA NAȘTEREA MAICII DOMNULUI

(8 Septembrie)

*** Grupul Psaltic TRONOS***

Sursa: Psalții Catedralei Patriarhale

PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI: DUMNEZEU TE IUBEŞTE

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI

(Ioan 3, 13-17)

Alte predici:

DUMNEZEU TE IUBEŞTE

„Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”(Ioan 3, 16)

Înălţarea Cinstitei Cruci este în mijlocul lunii septembrie. Duminica de astăzi se numeşte „înainte de Înălţare”şi următoarea „după Înălţare”. Catavasiile sunt „Cruce însemnând Moise…”, Apostolul şi Evanghelia fac referire la Cruce.

***

Ce ne spune Evanghelia? „Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer” (Ioan 3, 13). Ba – ne vor spune necredincioşii – astăzi ştiinţa a avansat, privirile tuturor sunt întoarse spre spaţiu; cum spune Evanghelia că nimeni nu s-a suit în cer? Aici ştiinţa contrazice religia… Ce răspundem? Continuă să citești →

Cuvânt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci al Sfântului Ioan Gură de Aur: PROPOVĂDUIREA ÎNVĂŢĂTURII DUMNEZEIEŞTI ESTE ADEVĂRATA DOCTORIE A SUFLETULUI

Cuvânt la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci

 *

„Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, ca să se mântuiască prin El lumea”

(Ioan 3, 17)

Propovăduirea învăţăturii dumnezeieşti este adevărata doctorie a sufletului

Vă laud, iubiţilor, pentru râvna cu care aţi venit aici în casa Părintelui vostru ceresc, căci această râvnă mă face să nădăjduiesc că voi sunteţi doritori de vindecarea sufletelor voastre.

Într-adevăr, Biserica este un aşezământ vrednic de mirare şi iscusit pentru vindecarea celor bolnavi; un aşezământ de vindecare nu pentru trupuri, ci pentru suflete. Ea este un aşezământ de vindecare pentru duh, şi nu rănile trupului, ci păcatele inimii se tămăduiesc aici. Iar doctoria pentru aceste păcate şi răni este învăţătura cea dumnezeiască.

Această doctorie este alcătuită nu din plantele pământului, ci din cuvintele cerului; nu mâinile doctorilor le-au pregătit, ci limbile Proorocilor, Evangheliştilor şi Apostolilor. De aceea, doctoria aceasta este trainică, nu-şi pierde puterea prin lungimea timpului şi nu se biruieşte de nici o boală, oricât de puternică ar fi ea. Continuă să citești →

Arhim. Ioil Konstantaros:CUVÂNT LA DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI

Arhim. Ioil Konstantaros,

Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

CUVÂNT LA DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI

Ioan 3: 13-17

Niciodată omul n-ar fi putut de unul singur să înţeleagă iubirea infinită pe care o nutreşte Dumnezeu faţă de această binecuvântată făptură, omul, care constituie şi coroana întregii creaţii. Şi deoarece iubirea adevărată nu este cu putinţă să se exprime doar prin cuvinte emoţionante, ci şi prin fapte care dovedesc autenticitatea cuvântului, de aceea şi ucenicul iubirii, Sfântul Ioan Teologul, în puţine cuvinte rezumă „explozia” de iubire a lui Dumnezeu: „Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3: 16). Adică: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea oamenilor, care trăia în păcat, încât L-a dat morţii pe unicul Său Fiu, pentru a nu se pierde tot omul cu moartea cea veşnică, ci aceia care cred într-Însul să aibă viaţă veşnică.

Dumnezeu-Tatăl L-a predat pe unicul Său Fiu la moarte pe cruce! Continuă să citești →

Comentarii patristice la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

Comentarii patristice la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (Ev. Ioan 3, 13-17)

(In. 3, 13) Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer.

Având două firi, adică cea omenească şi cea dumnezeiască, Hristos a răbdat Patima în umanitatea Sa, pentru ca fără distincţie, Cel care a suferit să fie numit deopotrivă Domnul Slavei şi Fiul Omului, chiar dacă este scris: Care S-a coborât din cer.

Continuă să citești →

7 septembrie:SFINŢII CUVIOŞI SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI

SFINŢII CUVIOŞI SIMEON ŞI AMFILOHIE DE LA PÂNGĂRAŢI

7 Septembrie

Sfântul Cuvios Simeon de la Pângăraţi

Sfântul Cuviosul Părintele nostru Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, pe când conducea Ţara Moldovei evlaviosul Domn Alexandru cel Bun.

Încă din tinereţe şi-a arătat dragostea şi râvna pentru cele dumnezeieşti, alegând viaţa monahală şi intrând în obştea Mănăstirii Bistriţa. Aici s-a nevoit în viaţa de ascultare şi a sporit duhovniceşte, tăindu-şi patimile şi voia proprie. Născându-se într-însul dorul după liniştea pustiei, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistriţa şi, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, în zilele lui Iliaş Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, s-a retras în isihie, pe un picior mai ridicat al malului stâng al pârâului Pângăraţi, la poalele muntelui numit „Păru”, la 5 km depărtare de mănăstirea sa. Aici, cuviosul şi-a făcut o chilie din bârne de brad, într-o poiană înconjurată de păduri seculare, unde s-a nevoit cu ucenicii săi, după voia lui Dumnezeu, în necontenite rugăciuni şi în cugetarea celor cereşti. Sporind mult cu darul Sfântului Duh, ajungând sihastru desăvârşit şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de linişte, aşezământul lui fiind cunoscut timp de 29 de ani sub numele de „Sihăstria lui Simeon”. Auzind Sfântul domnitor Ştefan cel Mare de nevoinţa cuviosului şi înştiinţându-se că nu are biserică unde să se roage cu ucenicii săi, în anul 1461, i-a dăruit bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, hramul ei fiind aşezat, în urma unei vedenii, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Terminându-se biserica în acelaşi an, a fost sfinţită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist I, când a hirotonit în preot pe Simeon, care a devenit astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. Ca părinte duhovnicesc şi începător al vieţii pustniceşti la Pângăraţi, a adunat în jurul său mulţi ucenici iubitori de Hristos şi de linişte. Atât de mult a sporit Cuviosul Simeon cu nevoinţa, cu rugăciunea şi cu darul Duhului Sfânt, încât s-a învrednicit de harisma vindecării bolilor şi a înainte-vederii. Pentru aceea veneau la chilia sa mulţi suferinzi şi se făceau sănătoşi cu rugăciunea lui. Veneau încă şi credincioşi din sate şi chiar dregători din sfatul ţării ca să ceară binecuvântare şi cuvânt de folos, căci era iscusit rugător şi povăţuitor de suflete. Pentru aceea şi Sf. Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei, îl iubea şi, adeseori, îi cerea sfatul şi rugăciunea pentru el şi pentru ţară, care era mereu ameninţată de păgâni. Continuă să citești →

7 septembrie: Sfântul Apostol Evod, unul din cei 70, episcopul Antiohiei, Turcia

Sfântul Apostol Evod, unul din cei 70, episcopul Antiohiei, Turcia

 

???????Fragment dintr-o icoană zugrăvită în anul 1698

Acesta s-a numărat printre cei 70 de apostoli mai mici.

Sfântul Ignatie Teoforul (pomenit la 20 decembrie) îl pomenește pe sfântul Evod cu mare cinste în epistola sa către antiohieni: „Amintiţi-vă de binecuvântatul părinte Evod, care a fost făcut de către Apostoli primul vostru păstor”.

Sfântul Evod a fost ucenic al sfântului apostol Petru și l-a avut urmaș pe sfântul Ignatie Teoforul în scaunul păstoresc al Antiohiei.

Continuă să citești →

7 septembrie: CUVIOSUL MACARIE DE LA OPTINA

CUVIOSUL MACARIE DE LA OPTINA 

 

7 septembrie

Citiţi şi: STAREŢUL MACARIE DE LA OPTINA: „DESPRE CĂDERI”

* * *

            Asculta! Domnul Insusi spune despre omul care se lasa in voia proniei Lui: Ca spre nadajduit si-l voi izbavi pe el; il voi acoperi pe el ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi ( Psalm 90,14-15). Tristetile si chinurile ne intaresc credinta si ne invata sa dispretuim lumea si slava sa. Sa crezi intotdeauna ca nici un rau si nici o intristare nu sunt – nici un fir de par nu poate sa cada de pe capul nostru – fara ingaduinta Lui Dumnezeu. Nimic nu se intampla, spune avva Dorotei, fara pronia lui Dumnezeu. Si unde este pronia lui Dumnezeu, orice s-ar intampla, oricat de amar ar fi lucrul acela, este spre folosul sufletului nostru. De aceea, sa nu te intristezi si nici sa nu te pierzi cu firea pentru ispitele tale. Primeste-le fara tulburare, cu gand smerit si nadejde in Dumnezeu. Sa crezi lucrul acesta: nicioadata nu este cu putinta ca lucrurile sa intre pe un fagas mai bun decat acela pe care il ingaduie Dumnezeu prin mila Sa. De aceea, da-I slava pentru toate. Si nu arunca pe altii vina pentru relele care ti se intampla. Chiar daca avem mereu tendinta sa punem problemele noastre pe seama altor oameni, a rautatii sau a neputintei lor, in realitate , acestia nu sunt decat unelte in mana lui Dumnezeu. Uneltele de care El Se foloseste ca sa lucreze mantuirea noastra.
            Asadar, nu te descuraja si roaga-te. Roaga-te cu caldura lui Dumnezeu, Care intotdeauna lucreaza mantuirea noastra, folosindu-Se in acest scop de doua mijloace: ceea ce numim fericire si ceea ca numim nefericire.

Cel ce avea să devină Sf. Macarie, s-a născut în anul 1788 în nobila familie Ivanov, fiind botezat cu numele Mihail în cinstea Sf. Mihail din Tver (prăznuit la 22 noiembrie). Părinţii săi aveau o proprietate în satul Shepyatino, districtul Dimitrov, provincia Orel. Mai aveau o proprietate şi în satul Zhelezniki, aceeaşi provincie, unde şi locuiau. Familia Ivanov s-a mutat la Moscova în 1794 pentru ca Elisabeta să poată fi tratată de tuberculoză.

Mama lui Mihail, pe care acesta a iubit-o foarte mult, a murit în 21 ianuarie 1797 şi a fost înmormântată la Mănăstirea Sf. Andronic. Băiatul doar de nouă ani, a fost dus în satul Karachev să trăiască cu sora sa Daria şi soţul ei Simeon Peredelsky, care a primit o funcţie la Curtea Districtuală din Karachev. Mihail a învăţat la şcoala primară din parohie. Continuă să citești →

7 septembrie: TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. SOZONT (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο του Αγ. Σώζοντος – 07 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

TROPARUL ŞI VIAŢA SF. MC. SOZONT

7 septembrie 

 Pomenirea Sfântului Mucenic Sozont.

SozontMaximian, ighemonul Ciliciei, cînd a intrat în cetatea Pompeiopol, făcîndu-se praznic idolului de aur, a adus multe jertfe. Era acolo un tînăr cu neam din Licaonia, anume Sozont, creştin cu credinţă, cu deprinderi bune, plin de lucruri bune, pentru că învăţa ziua şi noaptea legea Domnului. Acesta, păscînd oile cele ne-cuvîntătoare, pe cele cuvîntătoare le povăţuia la păşunea cea bună; pentru că unde era el cu oile, acolo se adunau la dînsul şi ceilalţi păstori, copii şi bărbaţi, şi îi învăţa pe ei să cunoască pe unul Dumnezeu. Aşa, pe mulţi a adus la Sfîntul Botez, pentru că darul Domnului nostru Iisus Hristos era întru dînsul.
Odată, păscînd oile pe lîngă un izvor unde se afla un stejar mare, a adormit cu somn dulce şi a avut o vedenie dumnezeiască, care îl chema pe el la nevoinţa mucenicească, şi i s-a mai spus că acel loc are să fie multora de folos, pentru că se va sfinţi cu darul cel ce se coboară de sus şi mulţi vor afla mîntuire printr-însul şi vor preamări Sfînta Treime. Deci, sculîndu-se din somn bunul păstor, a încredinţat altora oile şi a lăsat în locul acela arcul său şi trei săgeţi spre pomenirea sa, iar el singur a intrat în cetatea Pompeiopol şi a văzut păgînătatea ce se înmulţea şi sfînta credinţă scăzînd, şi l-a durut inima de aceasta. Intrînd în capiştea idolească, unde se găsea un idol de aur, a luat de la dînsul o mînă şi, sfărîmînd-o, a împărţit-o la săraci. Apoi fiind mare tulburare în cetate pentru mîna cea de aur care se luase de la idol, mulţi erau cercetaţi şi chinuiţi. Dar Sfîntul Sozont, nevrînd ca altcineva să pătimească pentru vina lui, a mers singur la ighemonul Maximian şi s-a dat pe faţă. „Eu sînt – zise el – cel ce am luat mîna idolului vostru, pe care am zdrobit-o, iar aurul l-am dat celor ce aveau trebuinţă”. Continuă să citești →

7 septembrie: Sfântul Mucenic Sozont din Licaonia, Turcia

Sfântul Mucenic Sozont din Licaonia, Turcia

(7 septembrie)

1. Sf Mc Sozont din Cilicia (304) 1.1

Acesta se trăgea după neam din Licaonia, Asia Mică (Turcia de astăzi) şi a trăit în timpul împărăţiei lui Dioclețian, către anul 304. Înainte de a primi sfântul botez se numea Tarasie şi era păstor de oi.

1. Sf Mc Sozont din Cilicia (304) 11.1

De la păstorit el învăţă arta de a paşte oile duhovniceşti şi aduse un mare număr de păgâni la credinţă prin propovăduirea sa.

Odată, păscând oile pe lângă un izvor unde se afla un stejar mare, adormi cu somn dulce şi avu o vedenie dumnezeiască, care îl chema pe el la nevoinţa mucenicească, şi i se mai spuse că acel loc are să fie multora de folos, pentru că se va sfinţi cu darul cel ce se coboară de Sus şi mulţi vor afla mântuire printr-însul şi vor preamări Sfânta Treime. Deci, sculându-se din somn bunul păstor, încredinţă altora oile şi lăsă în locul acela arcul său şi 3 săgeţi spre pomenirea sa, iar el singur intră în cetatea Pompeiopol (sau Cilicia, de asemenea, Turcia de astăzi) şi văzu păgânătatea ce se înmulţea şi sfânta credinţă scăzând, şi îl duru inima de aceasta.

Intrând în capiştea idolească, unde se găsea un idol de aur, luă de la dânsul o mână şi, sfărâmând-o, o împărţi săracilor. Apoi fiind mare tulburare în cetate pentru mâna cea de aur care se luase de la idol, mulţi erau cercetaţi şi chinuiţi. Însă sfântul Sozont, nevrând ca altcineva să pătimească pentru vina lui, merse singur la ighemonul Maximian şi dându-se pe faţă zise:

Continuă să citești →

6 septembrie: Sfântul Cuvios David din Ermiopoli, Egipt

Sfântul Cuvios David din Ermiopoli, Egipt

(6 septembrie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta a fost căpetenia unei cete de tâlhari din apropierea cetății Ermiopoli, în Egipt. Venindu-și în fire numai în anii săi cei de pe urmă, se pocăi și luă monahicescul chip.

Odată, șezând în chilie, îi stătu înainte arhanghelul Gavriil şi îi zise:

– Davide, Davide, ţi-a iertat Domnul păcatele tale şi de acum vei face minuni.

Iar David răspunse către înger:

– Nu pot să cred că mi-a iertat Domnul păcatele mele în atât de puţină vreme, că sunt foarte grele şi mai multe decât nisipul mării.

Iar arhanghelul îi zise:

– Eu sunt arhanghelul Gavriil care şi pe Zaharia, cel ce nu credea cuvintele mele, nu l-am cruţat, ci i-am legat limba spre pedeapsă, ca să creadă cele grăite de mine; dar pe tine oare te voi cruţa? Deci, de acum să fii mut.

Iar sfântul David se închină şi zise către înger: Continuă să citești →

6 septembrie: TROPARUL ŞI POMENIREA MINUNII SFÂNTULUI ARHANGHEL MIHAIL DIN COLOSE (Gr, Ro, En)

Απολυτίκιο Θαύματος Αρχαγγ. Μιχαήλ – 6 ΣΕΠΤΕΜΒΡΙΟΥ

În Colose din Frigia, aproape de Ierapole, era o biserică a Sfîntului Arhanghel Mihail, deasupra izvorului cu apă făcătoare de minuni, din care bolnavii primeau multe tămăduiri, mai multe decît din scăldătoarea Siloamului, pentru că acolo, o dată pe an, se pogora îngerul Domnului şi tulbura apa, iar aici, totdeauna era darul Începătorului de cete îngereşti. Acolo, cel ce intra întîi, după tulburarea apei, în scăldătoare, se făcea sănătos; aici, toţi, şi cei dintîi şi cei de pe urmă primeau sănătate. Acolo era trebuinţă de pridvoare spre petrecerea bolnavilor pentru a-şi căpăta sănătatea pe care nu o luau şi cineva în treizeci şi opt de ani a cîştigat-o; aici într-o zi sau într-un ceas bolnavul cîştiga sănătatea. Continuă să citești →