Arhive categorii: Predici

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA DUMINICA a VI-a DUPĂ PAŞTI (A ORBULUI) – "CINE ESTE FERICIT?"

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Orbului

(Ioan 9, 1-38)

CINE ESTE FERICIT?

 

Alte Predici la Duminica a VI-a după Paşti (a Orbului)

* * *

Vă voi vorbi simplu, iubiţii mei. Şi vă rog aveţi puţină răbdare şi să ascultaţi cuvintele unui om, care vă vorbeşte din credinţa în Hristos. Dacă n-aş fi crezut, nu v-aş fi vorbit.

Dacă deschizi inima vreunui om, vei găsi multe pasiuni, dorinţe, vise. Cea mai vie dorinţă care este? Omul vrea să trăiască fericit, doreşte fericirea. Toţi vânăm fericirea. Dar unde este fericirea? Cine este un om fericit? Aici părerile sunt diferite. Oare este fericit cel care are autoritate sau cel puternic de care se tem toţi, sau bogatul cu lirele şi vapoarele lui, sau cel ce cade cu mutra în plăceri şi-n distracţii? Lume nefericită, care alergi să-ţi potoleşti setea în aceste băltoace, vrei fericirea? Îţi voi vorbi despre asta, dar se găsesc urechi care să audă? Mai demult cuvântul lui Dumnezeu avea urmări. Acum?… Aşadar, dacă vrei, ascultă ce recomandă Biserica. Continuă să citești →

PREDICA SFÂNTULUI NICOLAE VELIMIROVICI LA EVANGHELIA DESPRE VINDECAREA MINUNATĂ A ORBULUI DIN NAŞTERE

din “Predici”

Sfantul Nicolae Velimirovici

25. DUMINICA A VI-A DUPÃ PAŞTI

EVANGHELIA DESPRE VINDECAREA MINUNATĂ A ORBULUI DIN NAŞTERE

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! (cf. Psalm 76:13,14). Nu sunt ochi care să vadă toate aceste minuni, nici limbă care să le poată număra, nici minte care să le înţeleagă.

Ochii au văzut; ei au văzut şi au sfârşit în moarte. Limba a numărat şi şi-a pierdut graiul. Mintea a cugetat şi a fost cuprinsă de uitare. Cine poate cunoaşte minunile, fără să cunoască pe Făcătorul de minuni? Şi cine poate să-L vadă pe Făcătorul de minuni şi să rămână viu?

Tot focul de pe pământ a venit şi vine de la soare, ne spun cei care se ocupă de cercetarea acestor lucruri. De ce nu a coborât soarele pe pămât, în loc să se întruchipeze în parte în pământ, în parte în apă, în parte în aer, în parte în lemn şi cărbune, în parte în animale? De ce, în fiecare dintre întruchipările împuţinate, soarele s-a ascuns sub o perdea groasă şi răcoroasă? De ce nu a venit pe pământ în toată întregimea lui, împlinită de focul şi lumina lui, înveşmântat în trup şi înfrânat de trup? Pentru că dacă ar trebui să se apropie foarte mult de pământ, pământul s-ar topi şi s-ar risipi ca aburul şi nu ar mai exista de loc. Continuă să citești →

ÎPS. BARTOLOMEU ANANIA – Predică la Duminica Vindecării orbului din naștere

ÎPS. BARTOLOMEU ANANIA :

– Predică la Duminica Vindecării orbului din naștere –

"DUMNEZEU NE CHEAMĂ LA POCĂINŢĂ PE TOŢI: PREOŢI, EPISCOPI, PATRIARHI, MICI ŞI MARI!" – Predică la Duminica Samarinencei a Mitropolitului Augustin de Florina

LA MULŢI ŞI BINECUVÂNTAŢI  ANI LUMINIŢELOR, CARE O AU CA OCROTITOARE, PE SFÂNTA FOTINI (=LUMINIŢA) SAMARINEANCA, POMENITĂ ÎN DUMINICA A 5-A DUPĂ PAŞTI ŞI  PE 26 FEBRUARIE!

fotini_si_mantuitorul4

* * *

Alte predici la Duminica Samarinencei:

* * *

„DUMNEZEU NE CHEAMĂ LA POCĂINŢĂ PE TOŢI: PREOŢI, EPISCOPI, PATRIARHI, MICI ŞI MARI!”

Aceasta este credinţa noastră!

Iubiţii mei, vă voi vorbi simplu, ca să mă inţelegeţi toţi. Dar oare vor exista urechi care să audă? O profeţie zice că vor veni vremurile în care oamenii işi vor astupa urechile ca să nu audă adevărul lui Dumnezeu (II Timotei 4, 4). Cu nădejdea că mă veţi auzi îndrăznesc să vorbesc.

Nu ştiu dacă aţi fost atenţi la evanghelie. Vorbeşte despre o femeie păcătoasă, care a crezut în Hristos. Aceasta s-a botezat mai apoi, a primit numele de Fotini şi în cele din urmă a fost martirizată ea însăşi, dar şi multe rude ale ei. Este sfântă şi este sărbătorită nu numai astăzi, în Duminica Samarinencii, ci şi pe 26 februarie. 

Sf. Grigorie Palama: Predică la Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencei)

Sf. Grigorie Palama:

Predică la Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencei)

 

din „Omilii – volumul I ”, Sfantul Grigorie Palama
Editura Anastasia

Omilia 19: La istoria evanghelică despre femeia samarineancă

1.In răstimpul tuturor acestor zile care au trecut, ce sunt în număr de cincizeci, prăznuim noi învierea din morţi a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ţinând-o noi pe aceasta mai presus de celelalte sărbători, pe temeiul însemnătăţii ei.

Numărul acesta de zile cuprinde pomenirea din fiecare an a întoarcerii Sale în cer, iar această pomenire arată deosebirea între Domnul Care a înviat din morţi şi robii care cândva vor trăi din nou.

Fiindcă toţi aceia care s-au sculat din morţi, au fost sculaţi de către alţii, iar, murind ei din nou, s-au întors în pământ; însă Hristos, când S-a sculat din morţi, moartea nu L-a stăpânit deloc şi El singur S-a sculat pe Sine după trei zile. Iar El nu S-a întors în pământ, ci S-a dus înălţându-Se în cer, făcând El ca frământătura din care suntem plămădiţi să fie aşezată pe acelaşi tron cu Tatăl şi să fie asemenea lui Dumnezeu. Continuă să citești →

Sf. Nicolae Velimirovici: Predică la Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencei)

Sf.  Nicolae Velimirovici:

Predică la Duminica a V-a după Paşti


EVANGHELIA DESPRE DĂTĂTORUL DE APĂ VIE ŞI FEMEIA SAMARINEANCĂ

din “Predici“ , Sfantul Nicolae Velimirovici

“În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?”
(Psalm 41:1-2)

Acesta nu este strigătul omului sărac şi simplu, care nu are nici o cale ca să-şi curăţească sufletul cu înţelepciunea omenească, cunoaşterea şi îndemânările lumeşti, filozofia şi arta cea lumii: cunoaşterea firelor frumoase din care se ţes vieţile şi firea oamenilor.

Nu este aşa; ci este strigătul trist şi curat al împăratului, bogat în bogăţii pământeşti, isteţ la minte, nobil în mişcările inimii, şi puternic în tăria şi lucrările voii sale. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA SAMARINENCEI A EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI – Universalitatea, indispensabilitatea şi spiritualitatea creştinismului

DUMINICA  A  V – A  DUPǍ  PAŞTI

A Samarinencei – In. 4, 5 –

 UNIVERSALITATEA, INDISPENSABILITATEA  ŞI SPIRITUALITATEA  CREŞTINISMULUI

                 Dreptmăritori creştini,

            După învierea din morţi, Mântuitorul Hristos a mai petrecut pe pământ – după ce trăise treizeci şi trei de ani şi jumătate – încă patruzeci de zile, timp în care a încredinţat pe mulţi de realitatea Învierii Sale, a întemeiat Sfintele Taine şi a consolidat şi întărit învăţătura Sa dumnezeiască. De aceea, duminicile aflate între Paşti şi Înălţare sunt consacrate fie unor martori ai Învierii, fie altor personaje, prin care sunt promovate o serie de învăţături deosebit de importante pentru viaţa noastră. Continuă să citești →

Sf. Ioan Gură de Aur: Predică la Duminica a 5-a după Paşti (a Samarinencei)

Sf. Ioan Gură de Aur

Predică la Duminica a 5-a după Paşti

din „Comentar la Evanghelia de la Ioan”
Sfantul Ioan Gura de Aur
Editura „Pelerinul Roman” – Oradea


OMILIA 33

„Iisus i-a zis: Femeie crede-mă că vine ceasul cînd nici pe muntele acesta nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mîntuirea din iudei este ”
(Cap.4, Vers. 21, 22 – Vers.27)


1.Omul are nevoie mereu de credinţă. Credinţa este ca o corabie care ne poartă pe marea acestei lumi.

2.Adevărata închinare. Smerenia, coborîrea lui Iisus Hristos şi nesocotirea ca nevrednic de a vorbi cu o femeie simplă.

3.Respectul şi cinstea dată de ucenicii săi.
Nimic nu este egal cu a fi iubit de Iisus Hristos. Ceea ce i-a atras sfîntului Ioan Marea iubire din partea Mîntuitorului: smerenia lui şi marea lui blîndeţe.
Sfîntul Petru Corifeul, sau capul şi împăratul apostolilor.
Smerenia este temelia virtuţii.
Deşertăciunea bogăţiilor.
Sfantul învăţător recomandă milostenia.

1.Peste tot, fraţilor pretutindeni credinţa ne este necesară, această credinţă care este izvorul tuturor bunurilor, care lucrează mîntuirea, fără de care nu putem înţelege dogmele nici marile adevăruri ale religiei noastre: fară credinţă sîntem asemenea oamenilor care încearcă sa treacă marea fară corabie; ei plutesc puţină vreme cu mîinile lor şi cu picioarele lor, valurile ii acoperă; la fel cei ce se dau propriilor lor sentimente, naufragiază înainte de a caştiga nimic, cum o spune Sf. Pavel: „Ei s-au rătăcit în credinţă” (I Tim. 1, 19). Continuă să citești →

Sf. Ioan Gură de Aur: Predică la Duminica Samarinencei

Sf. Ioan Gură de Aur:

Predică la Duminica Samarinencei

din „Comentar la Evanghelia de la Ioan”
Sfantul Ioan Gura de Aur
Editura „Pelerinul Roman” – Oradea

OMILIA 34

„Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate cîte am făcut: Nu cumva Acesta este Hristosul? ”

(Cap.4, Vers.28,29 – Vers.39).

1.Urmarea istoriei samarinencii: smerenia acestei femei.

2.Pentru ce motiv Iisus Hristos la fel ca şi proorocii, Îşi exprimă gîndirea Sa adesea prin comparaţii, prin metafore şi asemănări. Profeţii au semănat, apostolii au adunat.

3.Să urmăm exemplul samarinencii, să ne mărturisim noi înşine păcatele pentru a face pocăinţă. Ne temem de oameni, dar nu ne temem de Dumnezeu: ne temem de a fi necinstiţi în faţa oamenilor, şi nu ne temem de a fi în faţa lui Dmnnezeu. Ne ascundem păcatele faţa de oameni, si nu ne staduim sa le ştergem înaintea lui prin pocainţa. Adevarata pocăinţă, în ce constă ea. A se întoarce la păcat este a face ca şi câinele care se  întoarce la vărsătura lui.
Minunate mijloace de a se îndrepta de păcate; prin examinarea fiecărui păcat în particular, şi a nu trece peste nici unul. Sf. Ioan Gură de Aur crede că sfîrşitul lumii era aproape. Domnul va veni brusc; a fi mereu pregătit pentru venirea lui.

1.Ne trebuie multă rîvnă şi trebuie să ne însufleţească un zel destul de mare, fără de care nu vom putea dobîndî bunurile pe care ni le-a promis Iisus Hristos. Şi sigur, o spune el însuşi, pe atît zicînd: „Dacă cineva nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine” (Mt. 10,38) şi pe atît: „Eu am venit să arunc foc pe pămînt şi cît aş dori Eu ca să se aprindă” (Lc. 12,49). Continuă să citești →

Predica părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica samarinencei: NUMAI CE IESE DIN INIMĂ MERGE ÎN INIMĂ

Predica părintelui Dumitru Stăniloae la Duminica samarinencei.

dumitru-staniloae-portret

Părintele Dumitru Stăniloae, portret aflat în Sala profesorilor a Facultăţii de Teologie din Iaşi.

„Duh este Dumnezeu şi cel ce se închină Lui se cade să I se închine cu Duhul şi cu adevărul”.(Ioan IV, 24).

Cuvintele pe care le-am aşezat în fruntea acestei predici au fost spuse de Mântuitorul Iisus Hristos, ca răspuns la întrebarea femeii samarinence: unde se poate aduce cea mai bună închinare lui Dumnezeu: în Ierusalim, cum susţineau iudeii, sau în muntele Garizim, cum afirmau samarinenii.
Mântuitorul învaţă prin aceste cuvinte pe femeia samarineancă — şi prin ea pe noi toţi — că nu locul contează când se aduce închinare lui Dumnezeu, ci modul în care se aduce. A spune că numai într-un anumit loc se poate aduce închinare lui Dumnezeu, înseamnă a socoti că Dumnezeu este numai în acel loc, deci că Dumnezeu este mărginit şi trupesc. Or, Mântuitorul Iisus îi spune femeii că Dumnezeu nu este trup, ci Duh, şi de aceea nu Se află numai într-un singur loc, ci pretutindeni; aşadar, oriunde ne poate auzi şi primi rugăciunea. Continuă să citești →

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Predică la Duminica Samarinencii

Sfântul Teofan Zăvorâtul:

Predică la Duminica Samarinencii

din „Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, Sfantul Teofan Zavoratul


[Fapte 11, 19-26, 29-30; In. 4, 5-42]. Cei din cetatea samarinencei, după ce Mântuitorul a petrecut la ei două zile, grăiau către dânsa: „De acum credem nu numai pentru cuvântul tău, fiindcă noi înşine am auzit si am cunoscut că acesta este Mântuitorul lumii, Hristosul”.

Aşa este cu toţi: Mai întâi sunt chemaţi la Domnul prin cuvânt din afară sau, ca la noi acum, pe calea naşterii; iar mai apoi, gustă în fapt ce este viata în Domnul, deja nu se mai ţin de Domnul prin obştea creştinească, ci prin unirea lăuntrică cu El.

Acest lucru trebuie să-l aibă ca lege toţi cei care se nasc în obşti creştine, să nu se mărginească, adică, a ţine de Domnul numai pe dinafară, ci să se îngrijească a se uni cu El lăuntric, pentru ca mai apoi să poarte deja în sine mărturia statornică a faptului că stă întru adevăr.

De ce este nevoie însă pentru asta ? Este nevoie să întrupăm în noi înşine adevărul lui Hristos, iar adevărul lui Hristos este scularea celui căzut.

Aşadar, dezbracă-te de omul cel vechi, care putrezeşte în ghearele poftelor amăgitoare şi îmbracă-te în omul cel nou, zidit după Dumnezeu întru dreptate şi preacuvioşia adevărului, şi vei cunoaşte în tine însuţi că Domnul Iisus Hristos e, cu adevărat, Mântuitorul nu doar al lumii îndeobşte, ci şi al tău anume.

Sursa:www.voscreasna.com

Un praznic împărătesc mai puţin cunoscut: ÎNJUMĂTĂŢIREA CINCIZECIMII – O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS

UN PRAZNIC ÎMPĂRĂTESC MAI PUŢIN CUNOSCUT:

ÎNJUMĂTĂŢIREA CINCIZECIMII

 O TEOLOGHISIRE PATRISTICĂ

 A MITROPOLITULUI IEROTEI DE NAVPAKTOS 

Unul dintre praznicele împărăteşti este şi Înjumătăţirea Cincizecimii. Ea este sărbătorită de Biserică la jumătatea perioadei dintre Paşte şi Cincizecime, adică în miercurea de dinainte de duminica Samarinencii (a cincea duminică de după Paşte). Deşi necunoscută de lume, ea este o sărbătoare împărătească importantă, care se referă la Împăratul Hristos. 

Sărbătoarea Înjumătăţirii Cincizecimii nu este socotită între cele douăsprezece praznice împărăteşti, dar datorită marii sale importanţe, am integrat-o între acestea, după ce am pus laolaltă sărbătoarea învierii lui Lazăr şi cea a intrării lui Hristos în Ierusalim, ca două sărbători ce prezintă trăsături comune. 

Atunci când am făcut împărţirea praznicelor şi când am plasat Înjumătăţirea Cincizecimii între cele douăsprezece, am pornit de la considerentul că sărbătoarea aceasta ne dă posibilitatea de a urmări lucrarea lui Hristos de la Botezul Său în râul Iordan şi până la Schimbarea la Faţă şi la Patimi. Ştim foarte bine că sfintele Evanghelii descriu ceea ce Hristos a spus, a făcut şi a pătimit pentru mântuirea neamului omenesc, iar sărbătoarea înjumătăţirii Cincizecimii ne dă posibilitatea să analizăm latura aceasta (adică ce a spus şi ce a făcut), care este destul de importantă. Cu alte cuvinte, această sărbătoare acoperă toate evenimentele hristologice de la Botezul lui Hristos şi până la Schimbarea Sa la Faţă. Continuă să citești →

OMILIE LA POMENIREA SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA (5 mai)

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA

SFINTEI MARII MUCENIŢE IRINA

– 5 mai –

 O VEDENIE 
Iubiţii mei, în Sfânta Scriptură Îl auzim pe Domnul că îi fericeşte pe cei care, deşi nu L-au văzut, au crezut în El: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”. Acest cuvânt Hristos l-a spus având înainte necredinţa lui Toma, care, ca să creadă că Hristos a înviat, a vrut să-L vadă pe Hristos cu ochii săi şi să-L atingă cu mâinile. Ciudată a fost această pretenţie a lui Toma, pentru că, dacă toţi ar fi cerut la fel, ar fi trebuit ca Hristos să rămână trupeşte pentru totdeauna aici pe pământ şi fiecare curios să se ducă şi să ceară dovezi şi minuni că El este Hristos. Toma ar fi trebuit să se limiteze la cu mărturia celorlalţi ucenici, care îi confirmau că Hristos a înviat.
Milioane şi zeci de milioane sunt acei oameni, care au trăit acum, după slăvita Înviere şi Înălţare a lui Hristos, şi nu au văzut cu ochii lor trupeşti pe Hristos, nu L-au atins cu mâinile lor, şi totuşi au crezut în El mai mult decât a crezut Toma. Hristos nu mai este acum pe pământ ca atunci, există însă ca Dumnezeu şi-n mii de feluri ştie să convingă orice suflet bine intenţionat că El este adevăratul Dumnezeu. Hristos cel nevăzut devine văzut ochilor sufleteşti ai credincioşilor. Cei care Îl văd aşa cred şi strigă ca şi Toma: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28).
Unul din sufletele alese, care au crezut în Hristos, L-au iubit şi au sacrificat toate pentru slava Lui, este şi Sfânta Irina, marea muceniţă, a cărei sfântă pomenire o prăznuieşte Biserica noastră pe 5 mai. Continuă să citești →

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Slăbănogului – "LIBERTATEA – SPECIFIC AL OMULUI"

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica Slăbănogului

Kiriakodromion - cop 1

Legături:

LIBERTATEA – SPECIFIC AL OMULUI

 „Voieşti să te faci sănătos?” (Ioan 5, 7) 

Iubiţii mei, Sfânta Evanghelie istoriseşte astăzi o minune, una din nenumăratele minuni pe care le-a făcut, le face şi le va face până la sfârşitul veacurilor, în ciuda demonilor, Domnul nostru Iisus Hristos.

Care este această minune? Hristos a înviat un mort. Greşeşti – îmi veţi spune. Noi n-am auzit astăzi în Evanghelie că a înviat un mort; am auzit că a vindecat un paralitic. Da, dar acesta era într-un asemenea grad de paralizie, încât nu se deosebea de un mort. Era un mort neîngropat. Avea mâini şi nu avea mâini, avea picioare şi nu avea picioare. Era permanent imobilizat.

Viaţa înseamnă mişcare. Viermişorul se mişcă în noroiul lui, furnica parcurge kilometri, albina ajunge la distanţe incredibile de stupul ei, păsările vin de departe, de la Polul Nord şi de la Polul Sud, în ţara noastră. Toate câte au viaţă se mişcă; unul singur nu se mişcă – paraliticul. Am văzut la Azilul de Boli Incurabile din Atena un om paralizat, ca o imagine a paraliticului din Evanghelia de astăzi. Era cu totul imobilizat, nici mâna nu şi-o putea ridica; asistenta îl hrănea. Continuă să citești →

EPISCOPUL SEBASTIAN AL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR: Predică la Duminica a IV-a după Paşti (a Slăbănogului) – Formalism şi neputinţă de a ne bucura de binele aproapelui

DUMINCA  A IV – A  DUPǍ  PAŞTI

(A Slăbănogului – In. 5, 1-15)

 

FORMALISM ŞI NEPUTINŢǍ DE A NE BUCURA DE BINELE APROAPELUI

            Dreptmăritori creştini,

            Astăzi Mântuitorul Iisus Hristos săvârşeşte o minune care ar fi trebuit să-i impresioneze pe toţi cei ce au fost martori la ea. Un paralizat sau ,,slăbănog”, cum îl numeşte Evanghelia, ţinuit la pat de 38 de ani, îşi redobândeşte sănătatea pe marginea scăldătorii Vitezda, prin bunăvoinţa Domnului. Şi, iată că ceea  ce ar fi trebuit să ,,copleşească” s-a prefăcut într-o temă de discuţie absurdă, şi minunea vindecării a fost umbrită de formalismul bolnav şi de neputinţa iudeilor de a se bucura de binele făcut de Hristos bietului suferind de atâta amar de vreme. Continuă să citești →