Arhive etichete: Cuviosul Paisie Aghioritul

Profeția Sfântului Paisie Aghioritul despre recâștigarea Constantinopolului

Profeția Sfântului Paisie Aghioritul despre recâștigarea Constantinopolului

“[…] După încercarea de a vă prezenta măsura duhovnicească a Cuviosului Paisie, îndreptându-ne spre finalul omiliei, aş dori să înfăţişez dragostei dumneavoastre ceva diferit de cele precedente, o profeţie care are legătură cu timpul nostru, şi, cred eu, cu însăşi viaţa noastră. O profeţie pe care am auzit-o cu urechile mele din gura Cuviosului Paisie, acum aproximativ 25 de ani, pe când lumea nu „fierbea” ca acum. Continuă să citești

SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL. MĂRTURIA DOMNULUI ATHANASIOS RAKOVALIS

SFÂNTUL CUVIOS PAISIE AGHIORITUL.

MĂRTURIA DOMNULUI ATHANASIOS RAKOVALIS

 

Sf. Cuvios Paisie Aghioritul - mărturia unui ucenic - afiș

Capitala României  a primit ieri, 5 martie 2015, binecuvântarea Sfântului Paisie Aghioritul. Conferința cu titlul ”Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul. Mărturia unui ucenic” organizată în Aula Magna a Facultății de Drept l-a adus în inimile sutelor de participanți pe cel care, prin decizia Patriarhiei Ecumenice, începând cu 13 ianuarie a.c., a fost înscris în rândurile sfinților.

Invitați la acest eveniment au fost dl. Athanasios Rakovalis și Pr. drd. Petru Sidoreac.

Continuă să citești

Cuviosul Paisie Aghioritul. Panaguda (VIDEO)

Conferință: SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL – mărturia unui ucenic

Conferință: “Sfântul Paisie Aghioritul – mărturia unui ucenic”

Sf. Cuvios Paisie Aghioritul - mărturia unui ucenic - afiș

Doamne ajută!

Arhiepiscopia Bucureștilor, Protoieria III Capitală și L.T.C.O.R. vă invită Joi, 5 martie, la ora 18:30, la conferința:

“Sfântul Paisie Aghioritul – mărturia unui ucenic”

Continuă să citești

Minune cutremurătoare pe mormântul Cuviosului Paisie!

Minune cutremurătoare

 pe mormântul Cuviosului Paisie!

 

marţi, 17 februarie 2015

Autor: Perivolipanagias

 

 „De la vârsta de 12 ani am suferit din cauza unui demon. Viaţa mea devenise un martiriu. După exorcismele pe care mi le citeau mă simţeam ca şi când m-ar fi bătut.

Continuă să citești

Atanasie Simonopetritul – Ultima minune a Sfântului Paisie Aghioritul

Atanasie Simonopetritul – Ultima minune a Sfântului Paisie Aghioritul

Athanasie Rakovalis – Minunile Sfântului Paisie Aghioritul

Athanasie Rakovalis – Minunile Sfântului Paisie Aghioritul

PRIVEGHERE ÎN CINSTEA SFÂNTULUI PAISIE AGHIORITUL ÎN KASTORIA (PHOTO)

agripn_kastor24

Ιερά Αγρυπνία για τον νεοφανή και θαυματουργό Άγιο Παΐσιο τον Αγιορείτη τελέσθηκε εχθές το βράδυ, Τετάρτη 21 Ιανουαρίου 2015, στον Ιερό Μητροπολιτικό Ναό Κοιμήσεως της Θεοτόκου Καστοριάς.

Continuă să citești

PICTURĂ CU SFÂNTUL PAISIE ÎNTR-O BISERICĂ DIN DIDYMOTIHOS

pa

Η τοιχογραφία του Αγίου Παϊσίου που βρίσκεται στην πόλη του Διδυμοτείχου και συγκεκριμένα στο Ιερό Παρεκκλήσιο (Κατακόμβη) του Αγίου Ελευθερίου, του Ιερού Καθεδρικού Ναού Παναγίας Ελευθερωτρίας Διδυμοτείχου.

Source: http://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/29518-2015-01-13-21-58-29

CUVINTE DE LA SFINŢII PĂRINŢI DESPRE BLÂNDEŢE

Omul smerit este şi blând. Aceasta însă nu înseamnă că toţi cei blânzi sunt şi smeriţi. Blândeţea trebuie să aibă şi smerenie, căci dacă nu are, se poate ca din afară să pară cineva blând, dar înlăuntrul său să fie plin de mândrie şi să spună: „Ăştia sunt bolnavi la cap! Lasă-i să vorbească!”.

Întocmai ca acel monah pe care Părinţii îl vedeau că nu riposta deloc când îi făceau observaţii sau îl mustrau, dar, cu toate acestea, viaţa lui în ansamblu nu îi convingea. De aceea odată l-au întrebat: „Atunci când te certăm, ce gând pui în mintea ta de nu vorbeşti?”. Iar el le-a răspuns: „Zic în sinea mea: «Lasă-i în pace! Sunt nişte proşti!»”. Adică îi dispreţuia.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. V Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 177-178)

Învățături patristice despre blândețe

 

Sfântul Nectarie, în Cartea sa „Cunoaște-te pe tine însuți”, spune referitor la virtutea blândeții: „Blândețea este liniștea sufletului care Îl iubește pe Dumnezeu și pe aproapele său. Blândețea este o virtute iubită de Dumnezeu, care pricinuiește plăcere tuturor celor ce privesc chipul ei. Blândețea caracterului se revarsă ca o frumusețe și îmbogățește cu Har întreg etosul său, aducând plăcere tuturor celor care-l văd. Blândețea este o bogăție neprețuită, este un nume dumnezeiesc, este o harismă dumnezeiască, este scara care îl suie pe om la Cer.

Continuă să citești

Părintele Paisie Aghioritul: Să ne purtăm cu simplitate față de ceilalți și să primim observațiile simplu

Părintelele Paisie Aghioritul: Să ne purtăm cu simplitate față de ceilalți și să primim observațiile simplu

monah_pictura
ORNAM1

Apoftegme ale Părintelui Paisie Aghioritul

Începătorului, copilului mic și celui foarte sensibil Dumnezeu nu le îngăduie să se vadă bine pe ei înșiși, fiindcă vor cădea în deznădejde.

*

Creștinii în vechime aveau mai multă evlavie față de anafură decât au astăzi monahii față de Sfânta Împărtășanie.

*

Când nu simțim mângâiere la rugăciune și bucurie, precum copilul care aleargă în brațele maicii lui, atunci fie am rănit pe cineva cu comportamentul și asprimea noastră, fie avem mândrie.

* Continuă să citești

Copiii mici trebuie să postească înainte de Sfânta împărtăşanie?

 

Părinte, copiii de cinci-şase ani trebuie să postească înainte de Sfânta împărtăşanie? Cel puţin seara trebuie să mănânce mâncare de post cu untdelemn. Dar aceasta este o problemă pe care o rânduieşte duhovnicul. Este mai bine ca mama să întrebe pe duhovnic, deoarece copilul poate avea o problemă de sănătate şi este nevoit să bea lapte. 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 195) 

Cuv. Paisie Aghioritul: Ce fel de vitejie aveau Sfinţii!

Ce fel de vitejie aveau Sfinţii!

 

– Părinte, mă gândesc că, dacă aş fi văzut roata Sfintei Ecaterina, aş fi murit de frică.

– Dacă ai fi murit înainte de a te sui pe roată ar fi fost bine, ar fi fost binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar dacă ai fi urcat acolo şi ai fi început să te temi, acesta ar fi fost chinul cel mare. Mucenicii aveau intenţie bună, ajuta şi Hristos şi de aceea răbdau durerile. Ce dragoste aveau Sfinţii Mucenici pentru Hristos, ce vitejie! Sfânta Solomoni cu cei şapte fii ai ei (pomenirea lor se prăznuieşte la 1 august) au mărturisit unul după altul. Sfântul Longhin (pomenirea lui se prăznuieşte la 16 octombrie) a găzduit şi a făcut masă celor care au mers să-l prindă. Aceia se grăbeau ca el să le arate cine este Longhin, ca să-i taie capul, iar acela le spunea: „O să vi-l arăt!” Iar atunci când le-a spus că este el, aceia au dat înapoi, dar Sfântul Longhin i-a rugat să-şi săvârşească porunca ce o aveau şi aşa i-au tă­iat capul. Şi Sfântul Ghedeon de la Mănăstirea Karacalu (pomenirea lui se prăznuieşte la 30 decembrie), ce răbdare a avut! „Luaţi-mi mâna”, a spus călăilor. „Luaţi-mi şi piciorul, luaţi-mi şi nasul. Şi ca să nu mai vorbesc prea multe, luati-mi-le pe toate”, înfricoşător! Dar pentru ca omul să ajungă la mă­sura aceasta, trebuie să nu se iubească pe sine, ci să-L iubească pe Hristos. Mama intră în foc ca să-şi salveze copilul şi pentru că dragostea ei este mai puternică decât arderea focului, nu simte durere. Dragostea pentru copilul ei acoperă durerea. Cu atât mai mult dragostea pentru Hristos.

Continuă să citești

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: DESPRE VIAŢA CE VA SĂ FIE

–    Părinte, am adus dulciuri să le împărţiţi.

–    Uită-te cum se bucură! În cealaltă viată vom spu­ne: „De ce lucruri neînsemnate ne bucuram! Cât de mult ne emoţionau acelea!”. În timp ce acum ne tre­saltă inima văzându-le.

–    Părinte, cum vom putea înţelege aceasta încă de acum?

–    Dacă o veţi înţelege de acum, nu o veţi spune în cealaltă viată. Oricum, cei care se află acolo sus o duc bine. Ştii ce lucru de mână fac ei acolo sus în cer? Slavoslovesc pe Dumnezeu.

–    Părinte, de ce trupului mortului i se mai spune şi „rămăşiţe pământeşti”?

–  Deoarece este ceea ce rămâne de la om aici pe pământ, după moartea lui. Căci adevăratul om, care este sufletul, se suie la cer. La Judecata de Apoi Dum­nezeu va învia şi trupul, deoarece cu el a trăit şi a păcătuit. în cealaltă viată toţi vor avea acelaşi trup – trup duhovnicesc – aceeaşi înălţime şi cei scunzi şi cei înalţi, aceeaşi vârstă şi tinerii şi bătrânii şi pruncii, deoarece sufletul este acelaşi. Adică va exista o vârstă îngerească.

–  Părinte, în cealaltă viată cei care vor fi în iad îi vor vedea pe cei care vor fi în Rai?

Continuă să citești

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: Modul corect de înfruntare a invalidităţii copiilor de către părinţii lor

Modul corect de înfruntare a invalidităţii copiilor de către părinţii lor

Există mame care, depistând în perioada purtării sarcinii lor că vor naşte un copil invalid sau redus mintal, fac avort şi îl omoară. Nu se gândesc că aces­ta are suflet. Câţi părinţi nu vin şi-mi spun: „Copilul meu să sufere de spasme? De ce îngăduie aceasta Dumnezeu? Nu pot să sufăr asta”. Câtă obrăznicie fată de Dumnezeu, câtă încăpăţânare şi cât egoism nu are acest fel de înfruntare a situaţiei. Pe aceştia dacă i-ar ajuta Dumnezeu ar deveni şi mai răi. Odată a venit la Coliba mea un student împreună cu tatăl său. Tânărul se stricase la minte din pricina gândurilor apăsătoare şi de aceea i-au făcut şoc electric. Sărmanul fusese foarte presat de părinţii lui. Dacă aţi şti câtă evlavie avea! Făcea metanii şi-şi lovea capul de pământ. „Poate i se va face milă lui Dumnezeu de pământ, spunea el, şi astfel i se va face milă şi de mine că l-am lovit”. Adică poate i se va face milă lui Dumnezeu de pământul pe care 1-a durut din pricina loviturii lui, şi astfel se va milostivi şi de acela. M-a impresionat mult aceasta! Se simţea pe sine nevrednic. Atunci când era chinuit de gânduri venea în Sfântul Munte. Îi puneam gândurile în rânduială, se simţea mai bine o lună, două, după care se repetau aceleaşi lucruri. Tatăl său nu voia ca acesta să fie văzut de cunoscuţii lui, pentru că i se strica reputaţia. Suferea de egoism. „Mă fac de ruşine în faţa lumii cu fiul meu”, mi-a spus. Dar de îndată ce 1-a auzit copilul său, îi spuse: „Bre, să te smereşti. Eu sunt nebun şi mă mişc liber. Ce, vrei să mă pui pe calapoade? Să ştii că ai un copil nebun şi de aceea să te mişti liber. Tu eşti singurul care are un copil nebun?”. Iar eu stăteam şi mă gândeam: „Acum, care dintre aceştia doi este nebun?”. Vedeţi unde poate duce de multe ori egoismul? Să ajungă tatăl până acolo încât să dorească distrugerea fiului său! Şi atunci când eram în lume am cunoscut un întârziat mintal pe care rudele lui nu-1 luau niciodată cu ei oriunde ar fi mers, ca să nu se ruşineze. Dar şi pe mine mă dispreţuiau, deoarece cutezam să discut cu el. însă eu îl preţuiam în inima mea mai mult decât aceia.

SURSA: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL, „VIATA DE FAMILIE”

Citiţi şi:

* * *

* * *

* * *

* * *