Arhive etichete: Cuviosul Paisie Aghioritul

12 iulie 2013: 19 ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A CUVIOSULUI PAISIE AGHIORITUL – Suferind durerea ne cercetează Hristos

Viaţa Cuviosului Paisie

*

Sa prinda sensul cel mai adanc al vietii. “Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu…”.

De aici porneste simplitatea si orice infruntare corecta a lucrurilor.

Să-l lăudăm toţi credincioşii într-un glas, pe cel trimis de Dumnezeu în aceste vremuri de cernere, spre mângâierea şi îndrumarea noastră,Pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume,Pe Paisie mult minunatul, care inima şi-a pus pentru noi şi pentru mântuirea noastră,Şi să-i cântăm cu mulţumire zicând: Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă! (Troparul)

 * * *

* * *

Naşterea în Farasa Capadociei
Stareţul Paisie, după numele său de mirean Arsenie Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei – Asia Mică, la 25 iulie 1924, de ziua adormirii Sfintei şi Dreptei Ana, din părinţi evlavioşi. Tatăl său se numea Prodromos şi era conducătorul locuitorilor Farasei. Pe mama sa o chema Evloghia (mai târziu, în Koniţa, o strigau Evlampia).
Copilăria în Koniţa
În Farasa, pe 7 august 1924, cu puţină vreme înainte de plecarea lor înspre Grecia (odată cu schimbul de populaţie de după primul război mondial), a fost botezat de către Sfântul Arsenie Capadocianul, care i-a pus la botez numele său. Pe 14 septembrie 1924 părinţii lui ajunseră în portul Pireu. După ce au trecut prin multe greutăţi şi neajunsuri, zăbovind o scurtă vreme şi în Kerkira, s-au stabilit în Koniţa, unde micuţul Arsenie a terminat şcoala primară. Până să meargă în armată, a lucrat ca tâmplar. Continuă să citești →

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: Lucrarea duhovnicului în suflete

Lucrarea duhovnicului în suflete

 
 
 

Este trebuinţă de discernământ şi chiar de foarte mult discernământ, atunci când cineva are de-a face cu suflete. In viaţa duhovnicească nu există o reţetă, o regulă. Fiecare suflet are propria sa calitate şi capacitate.

 

 

– Părinte, cum vor putea fi ajutate unele caractere dificile, sucite?

– Eu ca tâmplar am lucrat şi cu lemne sucite. Dar trebuie răbdare, pentru că lemnele răsucite dacă le rindeluieşti dintr-o parte ridică fibră, iar dacă le rindeluieşti din cealaltă parte, iarăşi ridică fibră. Le luam atunci cu rindeaua cu lamă dublă, puţin contra dintr-o parte, puţin din cealaltă, şi aşa le aduceam la socoteală. Deveneau chiar şi foarte frumoase, deoarece au şi ape plăcute şi nu crapă uşor; au multă rezistenţă. Dacă nu ştiai aceasta, se poate să te fi uitat la ele şi să le fi aruncat. Vreau să spun prin acestea că şi oamenii care au un caracter dificil, au înlăuntrul lor şi calităţi, şi dacă se lasă să-i lucrezi, pot face salturi mari în viaţa duhovnicească; însă trebuie să staruieşti destul timp. Continuă să citești →

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL: RUGĂCIUNEA PENTRU BOLNAVI

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL:

Rugăciunea pentru bolnavi

 

          – Gheronda, acum că sunt bolnavă, ce să fac din îndatoririle mele duhovniceşti?

          – Pe cât poţi, să psalmodiezi încet sau să zici Rugăciunea lui Iisus şi să ceri dela Dumnezeusănătatea ta şi a celorlalţi oameni, pe care – fiind bolnăvicioasă – poţi să-i simţi mai mult. Ţie ţi se oferă acum toate condiţiile de rugăciune, chiar şi durerea, care este o condiţie specială, ca să te rogi cu durere pentru cei îndureraţi, iar rugăciunea ta să fie din inimă. Aceasta este şi principala lucrare a monahului. Dacă înţelegi asta, nu te vei întrista, ci te vei ruga neîncetat, mulţumindu-I lui Dumnezeu.

 

          – Gheronda, unii scriu nume de bolnavi şi le trimit la diferite mănăstiri, ca să fie pomenite.

          – Este bine lucrul acesta; însă nu ajunge. E nevoie să se roage şi ei înşişi, dar să zică şi bolnavilor să facă şi ei rugăciune. Nu trebuie să cadă în nepăsare, pentru că au trimis pomelnicele.

 

          – Gheronda, în această vreme, am vrut să-L rog pe Dumnezeu să-l ia pe fratele meu, care este necăjit de infirmitatea sa.

          – Nu-I da tu soluţii lui Dumnezeu. Lasă-I Lui problema cu încredere. Dumnezeu ştie ceea ce este de folos copilului Său şi ca un Tată afectuos va acţiona corespunzător.

 

          – Gheronda, cum faceţi rugăciune pentru un bolnav a cărui viaţă este în pericol?

          – Încerc să fac tot ce pot din rugăciune şi nevoinţă, iar apoi abandonez subiectul în mâinile lui Dumnezeu, Care este din fire bun.

 

          – Gheronda, de vreme ce Dumnezeu cunoaşte ceea ce este de folos fiecărui bolnav, de ce e nevoie ca noi să facem rugăciune pentru cineva care e bolnav?

          – Noi suntem datori să-L rugăm pe Dumnezeu, iar dacă  sănătatea sau prelungirea vieţii este spre mântuirea sufletului său, Bunul Dumnezeu imediat va ajuta. Dacă însă nu-L rugăm va urma în mod firesc drumul bolii.

 

 

Traducere: https://acvila30.ro/ ; sursa: ”Despre rugăciune” – vol. 6 din seria “Cuvinte duhovniceşti”

Copyright Continuă să citești →

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL DESPRE METANIILE MICI ŞI MARI

*

Metaniile mici şi mari

 

          – Gheronda, când fac rugăciune pe şiragul de metanii pentru cineva, trebuie să o fac cu semnul crucii şi metanie mică?

          – În funcţie de ce vrei să oferi. Ceea ce presupune mai multă osteneală are o valoare mai mare.

          – Gheronda, când facem Rugăciunea lui Iisus pe şiragul de metanii cu metanie mică, trebuie ca mâna să atingă pământul?

          – Nu, când facem rugăciune pe şiragul de metanii cu metanie mică, mâna ajunge până la genunchi şi apoi ne ridicăm drepţi. Altceva sunt metaniile mici pe care le facem atunci când ne închinăm la icoane sau la „Ceea ce eşti mai cinstită…”, etc. Atunci, dacă cineva poate, bine este ca mâna să ajungă până la pământ.

       – Gheronda, când fac rugăciune pe şiragul de metanii cu semnul crucii şi metanie mică, nu pot să mă concentrez.

          – Eu mai bine mă concentrez când fac rugăciunea pe şiragul de metanii cu semnul crucii şi metanie mică. Uit de mine atât de mult, încât după aceea, când termin Rugăciunea pe şiragul de metanii, mă doare mâna.

          – Gheronda, cum trebuie să fac metaniile mari?

       – Bine este ca metaniile mari să le faci întregi; adică, după fiecare metanie să te ridici dreaptă. În felul acesta faci o plecăciune mai mare înaintea lui Dumnezeu, dar aşa este şi mai odihnitor pentru trup. De asemenea, să nu-ţi sprijini mâinile jos, cu palma deschisă, pentru că se poate ca asta să dăuneze tendoanelor, ci închise, cu partea exterioară. Şi, ca să nu-ţi apară bătături la mâini, să le faci pe un covoraş moale.

traducere: https://acvila30.ro, sursa: ”Despre rugăciune” – vol. 6 din seria “Cuvinte duhovniceşti”

Copyright Continuă să citești →

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL: „Trimiteţi somnul la cei care nu pot să doarmă!”

Trimiteţi somnul la cei care nu pot să doarmă

 

       –  Gheronda, de ce mi-e somn când mă rog?

       – Nu trăieşti intens. Ţi-ai lăsat sinele în seama relaxării, iar acum mergi împingând. Dacă te nelinişteşti asupra unui subiect care te preocupă, poţi să dormi? Vezi? Unul din recunoştinţă faţă de binefăcătorul său poate să nu doarmă onoapte,ca să facă rugăciune pentru el. După aceea însă trebuie să se gândească: „Bine, pentru omul care mi-a făcut bine, am privegheat; pentru Dumnezeu, Care S-a răstignit pentru mine, să nu priveghez, ca să-I mulţumesc?”.

       – Gheronda, se poate ca somnolenţa să provină dintr-o neputinţă trupească?

       – Da, uneori somnolenţa provine şi din epuizare, de la hipotensiune sau hipotermie etc. Să se identifice cauza şi să se acţioneze direct proporţional.

       – Gheronda, cum se face că în timp ce cineva se roagă cu durere pentru ceva îl ia somnul?

       – Dacă într-adevăr există durere pentru o cauză, atunci pe om nu-l apucă moţăiala. Însă e nevoie să se silească puţin pe sine. Dacă este la chilie, să arunce puţină apă pe faţă, ca să plece somnul.

       – La privegheri mi-e foarte somn. Ce să fac?

       – Să striveşti somnul. În biserică, pentru că omul se linişteşte sufleteşte, dar oboseşte trupeşte, îi vine somnul. Dar atunci când insişti să nu te ia somnul, atunci somnul este doborât şi pleacă. Sigur, după o oră-două iarăşi ţi-e somn, iar acel somn este greu, şi foarte greu îl alungi prin stăruinţă, însă se poate doborî şi acesta. Dacă pleacă primul şi al doilea tren al somnului, gata după aceea cu somnul, a plecat.

       –  Gheronda, se întâmplă ca la o priveghere să încerc să alung somnul chiar şi două ore.

       – De ce nu-l trimiţi în spitale, în psihiatrii? „Dumnezeul meu, să zici, dă somn celor care nu pot să doarmă, fie că au dureri, fie că au nervii încordaţi”. Să faci somnul pastilă şi să-l trimiţi cu rugăciunea la cei care nu pot să doarmă şi se chinuiesc sărmanii, iar tu zi şi noaptesă-L slăveşti pe Dumnezeu.

 traducere: https://acvila30.ro, sursa: ”Despre rugăciune” – vol. 6 din seria “Cuvinte duhovniceşti”

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL: Hristos ne dă posibilitatea să vorbim cu El

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL:
Hristos ne dă posibilitatea să vorbim cu El

+

Citiţi şi https://acvila30.ro/2012/10/20/staretul-paisie-aghioritul-mai-intai-impaca-te/

– Gheronda, suferinţa şi durerea mea este în legătură cu rugăciunea. Mă găsesc mult înapoi. Ce să fac?
– Să vorbeşti spontan lui Hristos, Maicii Domnului, îngerilor, sfinţilor, oriunde te vei afla şi să le spui ce vrei. „Hristoase al meu, să zici, Preasfânta mea, ştii dispoziţia mea sufletească. Ajută-mă!”. În felul acesta, simplu şi smerit să le vorbeşti continuu despre tot ce te preocupă şi apoi să zici rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”.


– Gheronda, nu mă rog adunat.
– Când te rogi, să te gândeşti cu cine vorbeşti. Vorbeşti cu Dumnezeu! Mic este lucrul acesta? Unei persoane oficiale cu câtă atenţie îi vorbeşte cineva! E atent să nu spună vreo prostie. Din când în când i se încurcă şi limba de timiditate, de reţinere. Ei bine, din moment ce omul e atât de atent când vorbeşte cu un om, cu cât mai atent trebuie să fie atunci când vorbeşte cu Dumnezeu? Uite, chiar şi un copilaş, când se duce să vorbească tatălui său sau unui vârstnic, se duce cu timiditate, cu reţinere. Dacă trebuie să-i vorbească învăţătorului său, de care se şi teme puţin, se apropie cu mai mare timiditate, cu mai mare reţinere. Şi noi acum vorbim cu Însuşi Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinţii şi să nu înţelegem asta?


– Gheronda, înainte de a veni la mănăstire, vedeam monahismul unit cu rugăciunea. Acum însă mă îngreunez la rugăciune şi o consider cea mai dificilă şi obositoare lucrare.
– Tu nu eşti filolog? Îţi place să vorbeşti şi nu oboseşti discutând cu oamenii. Cu Hristos însă, Care acceptă să discutăm cu El, oboseşti să vorbeşti şi ţi se pare greu. Nu este grav lucrul acesta? Ca şi cum ar zice cineva: „Oh, acum trebuie să merg să vorbesc cu împăratul. N-am nici un chef, dar ce să fac? Voi merge”. Hristos ne dă posibilitatea să vorbim continuu cu El prin rugăciune, iar noi să nu vrem? Este înfricoşător! Şi ceea ce e ciudat e că El vrea să vorbim cu El, ca să ne ajute, iar noi ne îngreunăm!


– Gheronda, cad adesea în flecăreală şi apoi mă întristez.
– Nu-i mai bine să vorbeşti cu Hristos? Cine vorbeşte cu Hristos, niciodată nu se va căi de asta. Sigur, flecăreala este o patimă, dar, dacă o pui în valoare duhovniceşte, poate deveni o condiţie prealabilă pentru rugăciune. Unora le e greu şi să vorbească. Tu ai o putere în tine şi un elan să vorbeşti. Dacă vei valorifica duhovniceşte lucrul acesta, ţi se va sfinţi sufletul. Încearcă să spui doar cele neapărat necesare oamenilor şi să vorbeşti continuu cu Hristos. Când vei începe un dialog smerit cu El, nu vei mai şti ce se întâmplă în jurul tău. Atât de interesant şi atât de preadulce va fi. Pe mine chiar şi discuţiile duhovniceşti mă obosesc, în schimb în rugăciune simt o mare odihnă.
Rugăciunea este convorbire cu Dumnezeu. Îi fericesc câteodată pe cei care au trăit pe vremea lui Hristos, deoarece L-au privit şi L-au auzit pe Însuşi Hristos şi au putut să-I vorbească. Dar mă gândesc că noi suntem într-o situaţie mai bună, deoarece aceia nu puteau să se folosească mult de Hristos [stând lângă El], însă noi, prin rugăciune, putem să vorbim continuu cu El.

traducere: https://acvila30.ro, sursa: ”Despre rugăciune” – vol. 6 din seria “Cuvinte duhovniceşti”

STAREŢUL PAISIE AGHIORITUL: MAI ÎNTÂI ÎMPACĂ-TE

Mai întâi împacă-te

 

– Gheronda, dacă din neatenţie fac o greşeală şi nu-mi dau seama să-mi cer iertare de la sora pe care am întristat-o, în rugăciune pot să am comunicare cu Dumnezeu?

– Ca să comunici cu Dumnezeu şi să găseşti odihnă, trebuie să te urmăreşti pe tine însăţi şi să ai o continuă supraveghere, ca să-ţi înţelegi greşelile, să te pocăieşti şi să-ţi ceri iertare. În mod diferit, chiar dacă simţi o oarecare bucurie în rugăciune, aceasta nu va fi o bucurie duhovnicească. Nu vei avea în tine însăţi tresărirea duhovnicească ce vine din comunicarea cu Dumnezeu.

– Gheronda, uneori, când merg să mă rog, am în mine o nelinişte.

– Dacă ai nelinişte interioară sau îţi simţi inima învârtoşată, să ştii că ai rănit vreo soră şi de aceea te simţi vinovată. Dacă-i vei cere iertare, va pleca neliniştea.

– Gheronda, rugăciunea nu poate să alunge această nelinişte? E neapărată nevoie să cer iertare?

– Uite, dacă ai supărat o soră, nu poţi să aranjezi asta doar cu rugăciunea. Trebuie să te duci să-i pui metanie şi să-ţi ceri iertare. Dacă nu-i pui metanie surorii, şi 300 de metanii să faci în chilia ta, nu sunt primite. Aceste lucruri nu se aranjează în felul acesta. „Mai întâi împacă-te cu fratele tău” [Matei 5, 24], zice Evanghelia, şi apoi adu-ţi darul tău [vezi Matei 5, 24]. Doar dacă nu poţi în ceasul acela s-o găseşti, dar te-ai pocăit pentru greşeala ta şi eşti hotărâtă ca doar ce-o vei întâlni să-i ceri iertare, atunci rugăciunea ta este primită de Dumnezeu.

– Gheronda, dacă mi se întâmplă o neînţelegere cu o soră, atunci când mă retrag la chilie, mă liniştesc şi pot să mă rog. După aceea însă, când o întâlnesc pe soră, sunt aspră faţă de ea şi s-ar putea s-o evit.

– Nu înţeleg asta. Dacă ai o neînţelegere cu o soră, cum te duci la chilia ta şi dobândeşti pacea? Dacă nu-i pui metanie, cum poţi să ai pace şi să te rogi? Dacă ai avea în tine pacea lui Dumnezeu, inima ta s-ar fi înmuiat după rugăciunea pe care ai făcut-o în chilie şi doar ce ai fi întâlnit-o pe soră, ai fi considerat lucrul acesta o binecuvântare dela Dumnezeuşi nu ai evita-o.

– Gheronda, poate-mi justific greşeala şi aşa pot să mă rog?

– Ce rugăciune este asta? Doar dacă omul îşi ia greşeala asupra sa şi va spune ,,Iartă-mă!” [literal „ευλόγισον” (evloghison) înseamnă „binecuvântează” – n.tr.], vine harul lui Dumnezeu şi poţi să ai comunicare cu Dumnezeu.

traducere: https://acvila30.ro, sursa:  „Despre rugăciune” – vol. 6  din seria „Cuvinte duhovniceşti”

 Alte articole: Continuă să citești →

PĂRINTELE PAISIE NU VORBEŞTE APROAPE DELOC DESPRE IAD

„Părintele Paisie nu vorbeşte aproape deloc despre iad”

 
 

Astăzi, 20 iunie 2012, se împlinesc 115 ani de la naşterea părintelui Paisie Olaru. Iată ce spunea părintele Ioanichie Bălan despre părintele Paisie, cu câţiva ani înaintea trecerii acestuia la Domnul:

 
Părintele Paisie Olaru (1897-1990) şi Părintele Ioanichie Bălan (1930-2007)

„Crescut şi format în Schitul Cozancea — Botoşani, până în anul 1947, apoi în Mănăstirea Sihăstria, în preajma satelor şi în mijlocul naturii, părintele Paisie a fost înzestrat de Dumnezeu cu un suflet profund sensibil şi deopotrivă deschis pentru linişte şi pentru oameni. Din tinereţe iubeşte natura, florile, izvoarele, câmpul înverzit şi cerul înstelat. Îi sunt dragi slujbele mănăstireşti, cântările de miezul nopţii, poezia şi singurătatea. Dar mai presus de toate îi sunt dragi oamenii, călugării nevoitori, ţăranii arşi de soare de la câmp, mamele cu mulţi copii, tinerii nevinovaţi, batrânii împovăraţi de ani şi credincioşii iubitori de Hristos. Pe toţi îi primeşte cu dragoste, îi ascultă, îi mărturiseşte, îi binecuvintează, îi sfătuieşte şi se roagă lui Dumnezeu pentru ei. Căci părintele Paisie este, deopotrivă, duhovnic iscusit, atât pentru călugări, cât şi pentru mireni. Continuă să citești →

Grecia: Un tânăr care a caricaturizat un călugăr [pe Stareţul Paisie Aghioritul] pe Facebook a fost arestat pentru blasfemie

Grecia: Un tanar care a caricaturizat un calugar pe Facebook a fost arestat pentru blasfemie si risca doi ani de inchisoare

Citiţi şi: MITROPOLITUL SERAFIM DE KASTORIA DESPRE BATJOCURA STAREŢULUI PAISIE PE FACEBOOK

inchide 

Staretul Parisios
Foto: Facebook
 Un barbat de 27 de ani a fost arestat luni in Grecia pentru faptul ca a postat pe Facebook o pagina care lua in deradere un calugar ortodox care a trait in secolul trecut si care este venerat pe scara larga in aceasta tara ortodoxa, relateaza AFP.Barbatul a fost arestat pe insula Evia dupa ce unitatea insarcinata cu lupta impotriva cybercriminalitatii a primit „mii de plangeri online (…) din diferite tari din intreaga lume”. Continuă să citești →

CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL: AVORTURILE SUNT UN PĂCAT ÎNFRICOŞĂTOR

 AVORTURILE SUNT UN PĂCAT ÎNFRICOŞĂTOR

[interviu cu părintele Paisie Aghioritul – Muntele Athos] 

Alte articole:

 

 * * *

– Părinte, o oarecare femeie de patruzeci de ani, care are copii mari, este însărcinată în luna a treia. Bărbatul ei o amenintă că va divorta dacă nu face avort.

– Dacă va face avort, vor plăti ceilalti copii cu boli si accidente. Astăzi părintii îsi omoară copiii prin avorturi si nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năstea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeras. Dar părintii aceluia rămâneau cu alti copii sănătosi si astfel aveau binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi, însă, părintii îsi omoară copiii sănătosi cu avorturile si tin în viată pe cei bolnăviciosi. Apoi aleargă în Anglia si America să-i vindece. Iar acesti copii dacă vor trăi, vor face familie si poate să dea nastere la alti copii bolnavi. In timp ce, dacă ar fi făcut si alti copii, nu ar fi alergat atât de mult pentru unul, pentru cel bolnav, si nu s-ar fi mâhnit atât de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat îngeras de aici.

– Părinte, am citit undeva că în fiecare an, în întreaga lume, se fac cinci milioane de avorturi si două sute de mii de femei mor din cauza întreruperilor de sarcină pe care le fac.

– Ii omoară pe copii, pentru că, asa cum spun ei, dacă se va înmulti lumea, oamenii nu se vor putea întretine si nu vor avea ce să mănânce. Există atâtea suprafete necultivate, atâtea păduri, care, în putină vreme, cu mijloacele care există astăzi, ar putea să le facă, de pildă, plantatii de măsline, si să le dea celor ce nu au proprietăti. Continuă să citești →

Peste 30.000 de credincioşi la mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul

Peste 30.000 de credincioşi la mormântul Cuviosului Paisie Aghioritul

Peste 30000 de inchinatori au fost prezenti in ziua de 12/6/2012 la Manastirea Sfantul Ioan Teologul din Suroti (Tesalonic), pentru a-i aduce un omagiu Cuviosului Paisie Aghioritul, si pentru a se inchina cu evlavie la mormantul sau. In aceasta manastire parintele si-a petrecut ultimile zile din viata sa pamanteasca si a adormit in Domnul pe 12 Iulie 1994.

In marea criza economica si spirituala in care ne aflam, mii de ortodocsi din toata Grecia dar si din strainatate, si-au indreptat sperantele lor la mijlocirile si rugaciunile catre Mantuitorul Hristos, ale unui simplu monah care s-a nevoit in Sfantul Munte. 

<<Parinte Paisie roaga-te pentru noi pacatosii!>> Continuă să citești →

Părintele Paisie Aghioritul: Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei…

Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei…

*

Foto: Cezar Machidon

Cineva m-a întrebat: „Ce uneşte mai mult pe bărbat cu femeia?” „Recunoştinţa”, îi răs­pund. Unul îl iubeşte pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieşte. Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul şi ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranţa că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar şi o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar şi hamalul ei.

Soţii trebuie să aibă dragoste curată între ei pentru ca, existând un climat paşnic în familie, să-şi poată îndeplini îndatoririle lor duhovniceşti. Pentru a trăi în chip armonios, soţii trebuie dintru început să pună ca temelie a vieţii lor dragostea, dragostea cea scumpă, care se află în nobleţea duhovnicească, în jertfirea de sine, iar nu în dragostea cea mincinoasă, lumească şi trupească. Atunci când există dragoste şi jertfire de sine, întotdeauna unul se pune în situaţia celuilalt, îl înţelege şi-l doare. Iar atunci când cineva îl primeşte pe aproapele său în inima sa îndurerată, Îl primeşte pe Însuşi Hristos, Care îl umple cu şi mai multă veselie duhovnicească. Continuă să citești →

TRADUCERE ÎN EBRAICĂ DIN VIAŢA PĂRINTELUI PAISIE AGHIORITUL, DE ISAAC IEROMONAHUL

TRADUCERE ÎN EBRAICĂ DIN VIAŢA PĂRINTELUI PAISIE AGHIORITUL, DE ISAAC IEROMONAHUL

האב יצחק מאתוס

חייו

של החכם פאייסיוס מאתוס  

הוצאת ההר המקודש

הר אתוס

 

* (תמונה בעמוד 5) החכם פאייסיוס עם האב יצחק מאתוס, 1972.

הקדמה[1]

  רבים הם אלה אשר פירסמו דברים אין ספור אודות החכם פאייסיוס. כתביהם אלה הועילו לרבים, והעניקו לחכם נשוא הפנים פירסום רב. ברם, כתבים אלה עוסקים בעיקר בתורתו ובנפלאותיו, ומזכירות אך במעט את קורות חייו.

  היה זה האב יצחק, לבנוני במוצאו, מטיבנו וסלע קיומנו, ואחד מבניו הרוחניים של החכם פאייסיוס, ששם לב לכך שעד עכשיו לא יצא לאור ולו ספר אחד העוסק בתולדות חייו של החכם הנערץ. וכך, במטרה להשלים את החסר, החל האב יצחק במלאכת הכתיבה כשנתיים לאחר מותו של האב פאייסיוס (29 ביוני, 1994) בעזרתם של אחיו הרוחניים. אלא משהיתה הביוגרפיה כמעט מוכנה, הלך האב יצחק לעולמו (3 ביולי, 1998), ופרסומה נדחה. לפיכך, לא יצאה הביוגרפיה לאור, ונותרה זקוקה להגהה ולהשלמות. אולם מכלול הקשיים והנסיבות שנוצרו בעקבות התייתמותנו מאב, יחד עם חולשתנו הברורה, לא איפשרו לנו להשלים את הפרוייקט. בעקבות כך, ובמשך מעל לשלוש שנים, נותרה כתיבת תולדות חייו של החכם הנערץ מונחת בצד.

  הסיבות שדחפו אותנו להשלמת ביוגרפיה זו הן רצונו של האב יצחק ומאמציו בעבר להביא לפירסומה, יחד עם הפצרותיהם של אחים רבים. אולם פעמים רבות שיככו רעיונות בדבר נטישת עבודה קשה ורבת אחריות זו את מרצנו ואת התלהבותנו, מתוך מחשבה שאין אנו האנשים המתאימים למלאכה. נמלאנו פחד שמא נציג תמונה מעוותת אודות החכם נשוא הפנים, ושבמקום תועלת רוחנית, נגרום לנזק ולספקות. הרגשנו ממש כמו ילד קטן המנסה לדבר על משהו גדול ועצום ממנו, הנשגב לחלוטין מבינתו, וכך הוא מאבד את המילים ואת הדרך. Continuă să citești →

ÎNTÂMPLĂRI CUTREMURĂTOARE CU PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL

ÎNTÂMPLĂRI CUTREMURĂTOARE CU PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL

Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.

Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. Cu câţiva ani în urmă, un copil a scăpat de sub supravegherea părinţilor lui şi a ajuns sub roţile unui camion. Însă copilul a fost salvat, precum a mărturisit el însuşi, din cauza intervenţiei unui bătrânel. În mod ciudat, acest bătrânel a dispărut. Salvarea copilului de la moarte sigură a rămas un mister. Când copilul s-a dus apoi la Sfântul Munte Athos cu tatăl lui, l-a recunoscut în persoana părintelui Paisie pe salvatorul lui. Părintele Paisie a obiectat că în acea vreme el se afla în Sfântul Munte. În fine, a întrebat de ora la care s-a petrecut întâmplarea şi a recunoscut că la acea oră el se roagă pentru accidentele rutiere! Continuă să citești →

PAISIE AGHIORITUL: DE UNDE VINE STRESUL?

PAISIE AGHIORITUL

DE UNDE VINE STRESUL?

Părinte, unii mireni ce trăiesc duhovnicește se îngreuiază seara, când se întorc obosiți de la lucru, să mai facă Pavecernița – și se mâhnesc…

-Când se întorc seara tărziu de la munca și sunt obosiți, niciodată să nu se silească pe ei înșiși cu neliniște, ci totdeauna să își spună cu mărime de suflet: ,,Dacă nu poți citi toată Pavercenița, citește o jumătate, sau o treime din ea“, și să încerce altădată să nu se mai obosească atât de mult în timpul zilei. Să se nevoiască, pe cât pot, cu mărime de suflet și să se încredințeze lui Dumnezeu în toate – și Dumnezeu va lucra. Mintea să se afle întotdeauna lângă Dumnezeu. Aceasta este cea mai bună lucrare. Continuă să citești →