Arhive etichete: Familie

Prin căsătoria cu tine, făgăduiesc să-L cunosc și să-L iubesc pe Dumnezeu și pe tine.

Vocea dragostei

 
„Prin căsătoria cu tine, făgăduiesc să-L cunosc și să-L iubesc pe Dumnezeu și pe tine. Pot învăța să iubesc doar conștientizând dragostea lui Dumnezeu pentru mine. De aceea, promit să-L caut în fiecare zi și să mă deschid iubirii Lui pentru noi.
   
Promit să nu încetez vreodată să te iubesc mai bine. Promit să fiu îngăduitor cu slăbiciunile tale, sa fiu bun și stăruitor, să mă abțin de la gelozie sau invidie. Promi să nu caut să te controlez, ci să-ți ofer libertatea de care ai nevoie pentru a-ți atinge menirea la care te-a chemat Dumnezeu.
     
Mă voi strădui să nu fiu nepoliticos ori nesimțitor față de nevoile și dorințele tale. Vreau să fiu blând cu tine, să nu-mi exercit puterea asupra ta și să nu te domin.
Dar cel mai mult imi doresc ca tu să simți prin mine iubirea lui Hristos față de tine. Continuă să citești →

Părintele Nicolae Tănase: CĂSĂTORIA, ÎNTRE LEGE ŞI DUH (Video,2013)

Părintele Nicolae Tănase:

CĂSĂTORIA ÎNTRE LEGE ŞI DUH 

 

 

Legături:

Părintele Porfirie: Sfaturi pentru mamele însărcinate

Sfaturi pentru mamele însărcinate

 

Să le spui mamelor să simtă cât de mult le-a cinstit Dumnezeu, care le-a învrednicit să devină mame. Din momentul în care poartă în pântece embrionul conceput, au o a doua viață. Să vorbească pruncului încă nenăscut și să-l mângâie, prin propriul lor pântece, iar fătul va simți mângâierea în chip tainic.

 

 

Odată Părintele i-a spus unui pediatru:

– Să le spui mamelor să simtă cât de mult le-a cinstit Dumnezeu, care le-a învrednicit să devină mame. Din momentul în care poartă în pântece embrionul conceput, au o a doua viață. Să vorbească pruncului încă nenăscut și să-l mângâie, prin propriul lor pântece, iar fătul va simți mângâierea în chip tainic.

Să se roage cu multă iubire pentru el. Altminteri, nu doar copilul nou-născut, ci și fătul, simt lipsa dragostei mamei, nervii, supărarea, scârba. Atfel se provocă traume suflețelului, care îl însoțesc toată viața.

Dacă mamele au simțăminte sfinte și duc o viață sfântă, își sfințesc și copilul, chiar din momentul conceperii sale.

Aceleași lucruri sunt valabile și pentru tată.

(Agapie Monahul, Flacăra dumnezeiască pe care a aprins-o în inima mea Părintele Porfirie, Editura Bunavestire Bacău, 2005, pp. 103)

Sursa: http://www.doxologia.ro

Sfântul Sinod susţine definirea în Constituţia României a familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie

Sfântul Sinod susţine definirea în Constituţia României

a familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie

*

În zilele de 4 – 5 iulie 2013, la Palatul Patriarhiei, sub preşedinţia Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Dintre hotărârile luate menţionăm:

–    În contextul dezbaterilor publice din ultimul timp referitoare la proiectul de modificare a Constituţiei României, Sfântul Sinod susţine definirea în legea fundamentală a „familiei caelementul natural şi fundamental al existenţei şi dezvoltării  societăţii, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor şi beneficiază de sprijin şi ocrotire din partea statului şi a societăţii”.
–    În urma analizei şi evaluării rezultatelor finale ale recensământului populaţiei României din anul 2011, Sfântul Sinod a aprobat un nou program pastoral-social  – metode şi mijloace de întărire a pastoraţiei la nivel local (eparhial), regional (mitropolitan) şi naţional. 
   Biserica Ortodoxă Română va intensifica pastoraţia în rândul credincioşilor cu scopul conştientizării şi apărării instituţiei familiei naturale şi tradiţionale, pentru diminuarea numărului divorţurilor, a avorturilor, a violenţei domestice, a abandonului copiilor etc.
–    Eparhiile Patriarhiei Române vor susţine iniţiativa cetăţenească europeană Unul dintre noi, care are drept scop ridicarea nivelului de protecţie juridică în Uniunea Europeană  a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii  fiecărei fiinţe umane de la concepţie.
–    Sfântul Sinod a luat act cu apreciere şi bucurie de multiplele activităţi ale eparhiilor din diaspora română, pentru păstrarea şi promovarea spiritualităţii româneşti.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

14 iunie, Timișoara: Conferința „Pilula contraceptivă – cauza avortului hormonal”

14 iunie, Timișoara:

Conferința „Pilula contraceptivă – cauza avortului hormonal”

afis-Christa-TODEA
 
 
ASCOR Timișoara vă invită Vineri, 14 iunie, ora 18:00 la conferința „Pilula contraceptivă – cauza avortului hormonal” susținută de Dr. Christa Todea-Gross – vicepreședintele federației Pro-Vita din România.
 
 
Întâlnirea va avea loc la Universitatea de Vest, amfiteatrul A11.
 

Educaţia creştină din familie este garanţia formării caracterelor tari şi cinstite

Educaţia creştină din familie este garanţia formării caracterelor tari şi cinstite

Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
 IPS_Pimen
În Evanghelia a zecea după Rusalii, Mântuitorul Hristos i-a spus tatălui:  “Aduceţi-l aici, la Mine!…”. În aceste cuvinte vedem porunca dată de Domnul Iisus Hristos tuturor părinţilor creştini de a aduce pe copiii lor la Dumnezeu. Este vorba de sfânta şi marea datorie a părinţilor  de a se ocupa de educaţia  religioasă a copiilor în familie.

Când se naşte un copil, lumea se întreabă: „Ce va deveni copilul acesta?” Atât familia, cât şi societatea şi Biserica nădăjduiesc ca din acel suflet plăpând să se dezvolte un om de valoare, un bun creştin al Bisericii, dar şi un harnic cetăţean al ţării.

Toate aceste nădejdi ale viitorului, pe care copilul le poartă în fiinţa sa, toţi aceşti muguri de viaţă în dezvoltare trebuie cultivaţi, îngrijiţi, supravegheaţi cu aceeaşi grijă pe care o are grădinarul faţă de plantele şi florile din grădina sa. Răspunzători de viitorul copilului, acei care pot hotărî, în bine sau rău, societatea şi viitorul unei ţări, dar şi al Bisericii, sunt părinţii, familia, “biserica de acasă”, după cum aminteşte Sfântul Ioan Gură de Aur. Continuă să citești →

Avortul, cauza dispariției neamului

Avortul, cauza dispariției neamului

Irina Nastasiu

Dimineaţă de dimineaţă, holurile spitalelor din România sunt neîncăpătoare pentru tinerele care vin să facă avorturi. Palide şi speriate, ele îşi aşteaptă rândul pentru a omorî fiinţa nevinovată care a prins viaţă în pântecele lor şi care nu se poate apăra singură de instrumentele ucigaşe ale medicilor.

Crima se face mereu la fel: după dilatarea colului până la 2 centimetri, chiureta medicului pătrunde în uter, iar copilul este rupt în bucăţi şi apoi scos afară. O nouă viaţă se sfârşeşte într-un recipient smălţuit. Pentru tinerele mai înstărite, o fiolă de Diazepam injectată în venă asigură un somn adânc, dar trauma post-avort nu se lasă aşteptată. Insomnii, coşmaruri sau vise obsesive, retrăirea dureroasă  a avortului, goliciune sufletească, depresii, sentimente de vinovăţie sau chiar tentative de sinucidere sunt doar câteva din manifestările care apar după avort. Sunt răni adânci, care se pot vindeca doar în sânul Bisericii, prin spovedanie şi pocăinţă sinceră. Continuă să citești →

ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: NEVOIA DE VIAŢĂ CREŞTINĂ AUTENTICĂ

Nevoia de viaţă creştină autentică

ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei

 

Despre Hristos s-a spus, încă din pruncia Sa pământeană, că va naşte împotriviri (Luca 2, 34). Mai târziu, El avea să mărturisească că a venit să arunce foc pe pământ (Luca 12, 49), să aducă sabia, nu pacea îndelung aşteptată (Matei 10, 34).

Biserica, în esenţa sa fiind o prelungire a lui Hristos în istorie, rămâne aceeaşi realitate care naşte împotrivire, care incendiază lumea, care taie şi sfărâmă orice duh de comoditate, conformism şi status quo.

Cu rare excepţii, Biserica primelor veacuri a trăit în această stare de „nebunie pentru evrei“ şi „sminteală pentru păgâni“ (I Cor. 1, 23). Totul era trăit în neconformitate cu spiritul vremii. Iubirea vrăjmaşilor, concepţia că murind pentru Hristos este calea înmulţirii numărului de creştini, calea spre fericire dobândită prin renunţarea la plăcere, avere şi putere crease o lume care răsturna temeliile lumii vechi. Continuă să citești →

Oceanul de sânge de sub pământ

Oceanul de sânge de sub pământ

pr. Ioan Valentin Istrati
 

După ce s-a născut viu şi perfect sănătos, „doctorul moarte” i-a smuls şira spinării şi l-a aruncat într-o cutie unde acesta s-a zvârcolit câteva minute înainte de a-şi da sufletul.  Martorii din sala de judecată au leşinat după ce au văzut fotografiile, însă multe dintre femeile de acolo au făcut acelaşi lucru cu copiii lor.

 

 

Mişcarea Pro-alegere din Statele Unite, susţinută de Preşedintele Obama, este de fapt mişcarea pro-moarte, care încurajează lipsa de responsabilitate, desfrânarea, ororile perverse şi firesc, crimele îngrozitoare care urmează unei asemenea sub-umanităţi.

Faptul că specia umană este cea mai crudă specie a planetei nu mai e un secret pentru nimeni. Însă oroarea avortului, adică tăierea în bucăţi a pruncilor nenăscuţi, este mai cumplită decât orice imaginaţie şi arată căderea umanităţii nu în animalitate, care nu cunoaşte o astfel de crimă, ci în diabolizare şi iad. În spatele zâmbetului benevolent şi al afirmaţiilor despre libertatea corpului femeii, stă un ocean de sânge de copil care întinează pământul şi strigă a răzbunare către Dumnezeu. Continuă să citești →

Pr. Ioan Valentin Istrati: O EROARE CARE JUSTIFICĂ UCIDEREA PRUNCILOR

O eroare care justifică uciderea pruncilor

pr. Ioan Valentin Istrati
 

Episcopii germani catolici au aprobat „pilula de a doua zi” ca mijloc contraceptiv acceptat în cazuri de viol ceea ce a suscitat discuţii şi dispute în întreaga creştinătate.

 

Unul dintre episcopii care au luat atitudine împotriva acestei decizii este spaniolul Juan Antonio Martínez Camino, Secretar alConferinţei Episcopilor Catolici din Spania.

În conferinţa de presă pe care a ţinut-o, episcopul a spus că nu există o pilulă contraceptivă de a doua zi, ci doar una avortivă, adică o pilulă care ucide embrionul deja format în uter.  

„Dacă există o pilulă care previne concepţia în caz de viol, atunci este licită. Totuşi nu există în lumea medicală cunoştinţă de o asemenea pilulă fără efect avortiv clar. Dacă ar exista, sigur am şti”.

Un teolog creştin spaniol, Doctor Justo Aznar a spus că decizia episcopilor germani este profund greşită, pentru că un copil îngăduit de Dumnezeu, care are suflet nemuritor, nu trebuie ucis doar pentru că tatăl său este un violator. Este o cu totul altă persoană şi uciderea acestei persoane nu repară durerea, nu pedepseşte violatorul, ci doar ucide cu sânge rece un copil. Continuă să citești →

MAICA SILUANA DESPRE EDUCAŢIA COPILULUI

Maica Siluana despre educaţia copilului

Mama se dă pe sine ca hrană pentru menţinerea în viaţă şi creştere. Mai întâi, în pântece, îşi dă propriul sânge ca hrană; apoi, după naştere, oferă laptele produs în sânul vieţii sale. Iar după înţărcare, îşi da ca hrana zilele sale. Numai o mamă poate să spună despre copilul său că „i-a mâncat zilele”.

Are Biserica o părere despre relaţia dintre mamă şi copil, despre bătaie şi despre educaţia copilului? Am întrebat-o pe Maica Siluana, Stareţa Mănăstirii Sfântul Siluan Athonitul din Iaşi.

Iar a treia, dar nu ultima, cred că este responsabilitatea,  capacitatea de a-şi asuma consecinţele oricărui gest, cuvânt sau gând. Nu mă refer la responsabilitatea ca „socoteală” pe care va trebui să o dau pentru fiecare alegere. Ci ca asumare, în vederea continuării vieţii în plinătatea sensului pe care i-l dăm, liber şi conştient. Astfel, nici un eveniment exterior n-o va putea împiedica să fie o mamă bună, atât omeneşte, cât şi duhovniceşte.

2. Cum vede Biserica relaţia dintre mamă şi copil? Cât de importantă este comunicarea dintre copil şi părinte?

În Biserică, relaţia dintre mamă şi copil este o relaţie de iubire cu iubirea lui Hristos în Duhul Sfânt. Acesta este o realitate ontologică şi nu circumstanţială. Trăirea şi împlinirea ei în viaţa concretă a fiecărei persoane sunt mai aproape sau mai departe de desăvârşire, în funcţie de putinţa şi bunăvoinţa fiecăruia. pentru că şi mama dă, efectiv, din viaţa sa, copilului. Ea se dă pe sine ca hrană pentru menţinerea în viaţă şi creştere. Mai întâi, în pântece, îşi dă propriul sânge ca hrană; apoi, după naştere, oferă laptele produs în sânul vieţii sale. Iar după înţărcare, îşi da ca hrana zilele sale. Numai o mamă poate să spună despre copilul său că „i-a mâncat zilele”. Un tata se plânge de obicei că i se „mănâncă banii”! Continuă să citești →

O FEMEIE DIN CULTURA CEALALTĂ

O FEMEIE DIN CULTURA CEALALTĂ

  .

Cam acum o lună,  Alina Mungiu-Pippidi punea o întrebare retoric acuzatoare bietului popor român ,,De ce femeia nu are voie în altar?,, Incerc să-i răspund eu tot cu o întrebare: ,,De ce  neamul marelui Nicolae Iorga se stinge cu ruşine?! Un răspuns mai mare decât Alina Mungiu căsătorită cu nepotul lui Iorga  nici nu există. O femeie hulitoare de Dumnezeu este un blestem, căci e o contradicţie cu însăşi natura femeii, puţin mistică, înclinată spre Dumnezeu.

Generaţia de irozi

Părintele Arsenie Boca scria că fiecărei generaţii de oameni, Dumnezeu îi pune o întrebare: ,,Cine este Iisus,,?. Prin urmare şi generaţiei noastre (A.M. este mai mare ca mine cu doi ani) i s-a pus aceeaşi întrebare. Răspunsul este nimicitor. Dacă privesc înapoi văd că fac parte dintr-o generaţie de irozi (21 de milioane de avorturi în ultimii 20 de ani) .   A.M. merge chiar mai departe şi prin blasfemia ,,Evangheliştii,, şi prin  articole stupide de acelaşi gen smulge din creierele tinerilor chiar şi ideea de Hristos. Le oferă un Iisus sexualizat, care ca un star americănesc învie cu un cuţit în spate şi o femeie în braţe. Criminal şi oribil ca şi avortonul din filmul ,,4,3,2,1,,!  Prin urmare A.M este femeia generaţiei sale, a educaţiei ateiste pe care a primit-o şi de care nu vrea să se lepede, a generaţiei născută în robie şi care din pricina nostalgiei după castraveţii  egiptenilor se va pierde în pustie. In generaţia mea nu sunt femei înţelepte ci, cel mult, dulapuri cu cărţi. A.M. nu străluceşte prin nimic, în ciuda multiplelor trambuline care au propulsat-o sus şi mă refer aici la un soţ celebru, la diverse grupuri şi asociaţii care o promovau (GDS, SAR). Femeia scrie încâlcit, mult şi inutil, adică aşa cum vorbeşte şi vorbeşte ca la piaţă. Nu impune prin nimic, doar printr-o prezenţă masivă. Şi asta într-o vreme când era nevoie de analişti politici, de politicieni adevăraţi, de profesionişti în domeniul politicii. Adică de oameni care să nu confunde sistemul politic cu asfaltarea străzilor şi gospodărirea locală. Oamenii politici adevăraţi au o viziune economică, socială, culturală asupra unei ţări. Nu sunt cârpaci de legi. Nu organizezi o ţară uitându-te în ogrăzile altora.

Publicitatea  negativă şi …Biserica Continuă să citești →

FULMINANTĂ PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS AMBROZIE, CE FACE MARE CINSTE ARHIPĂSTORULUI GIURGIULUI ŞI NE BUCURĂ: Părinţii au în mână viitorul copiilor lor!

 

Pastorala la Naşterea Domnului – 2012 (pdf)

Legături:

† A M B R O Z I E

E P I S C O P U L  G I U R G I U L U I

 

NAŞTEREA DOMNULUI – NĂDEJDEA MÂNTUIRII NOASTRE

 

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI

 

,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi

şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl,

plin de har şi de adevăr”(Ioan 1, 14)

 

             Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

            Iubiţi credincioşi şi credincioase,

 

            Seara sfântă a Ajunului Crăciunului, cu sfinţenia şi farmecul ei, este fără seamăn de frumoasă. Firea creştinească se îmbracă în straie  neprihănite, amintindu-ne de zăpezile de altădată. Fulgii de zăpadă sunt încă aşteptaţi să se scuture de pe aripile cetelor îngereşti care au cântat deasupra peşterii de la Betleem: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire” (Luca 2, 14).

            Glasurile curate ale copiilor încă mai cântă la ferestrele caselor străvechi colinde moştenite de la străbunii noştri, care au pus în ele comori de credinţă, de dragoste şi de simţire creştinească.

            Din mila Domnului Hristos ne bucurăm din nou sufletele la vremea aceasta binecuvântată a colindelor, pe care o vesteşte poetul Mihai Eminescu:

 

            „Colinde, colinde,                                           Se bucură copiii,

            E vremea colindelor                                        Copiii şi fetele

            Căci gheaţa se-ntinde                                      De dragul Măriei,

            Asemenea oglinzilor                                        Îşi piaptănă pletele…

            Şi tremură brazii,                                             De dragul Măriei

            Mişcând rămurelele,                                        Şi-al Mântuitorului,

            Căci noaptea de azi-i                                       Luceşte, pe ceruri,

            Când scânteie stelele                                       O stea călătorului…”

 

           

            Iubiţi fii duhovniceşti,

 

            Căderea în păcat a celor dintâi părinţi Adam şi Eva părea că a adus o ruptură definitivă între Dumnezeu şi om. Prăpastia dintre Creator şi om se adâncea din ce în ce mai mult odată cu trecerea timpului. Dar tocmai în momentul când deznădejdea era gata să cuprindă sufletele oamenilor, iată că minunea întrupării celei mult aşteptate se produce. Cuvântul lui Dumnezeu Cel neîncăput se lasă cuprins în trupul plăpând al fiului unei fecioare curate di Nazaretul Galileii. Momentul acesta istoric a trecut aproape neobservat, omenirea continuîndu-şi drumul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Continuă să citești →

Pr. Constantin Sturzu: ATACUL ASUPRA MANUALELOR DE RELIGIE – DE LA ŢEAPĂ LA ŢEPUŞĂ?

Atacul asupra manualelor de religie – de la teapa la tepusa?

Autor: pr. Constantin STURZU

Un copil nu poate creste fara a crede in nimic, asa cum pervers sustin militantii ateisti. Daca nu va crede in Dumnezeu, va crede in toate celelalte lucruri aflate in afara voii Sale divine si aceasta este adevarata indoctrinare.

Asa cum ne-a obisnuit in ultimii ani, un anumit ONG isi reia periodic atacurile asupra manualelor de religie, criticate pentru o presupusa „indoctrinare” a copiilor. N-am sa dau numele acestui ONG si nici pe cel al vreunui membru al sau, nu doar pentru ca le-as face o nemeritata reclama (desi probabil ca asta si urmaresc prin sistematica atacare a religiei), ci mai ales pentru ca eu am incredere deplina in posibilitatea oricarei persoane de pe fata pamantului de a se apropia la un moment dat, chiar si dupa o viata de ateism declarat, de Dumnezeul cel Viu. Dar despre asta vom lua un capat de vorba mai spre sfarsitul articolului. Deocamdata sa constatam, deloc mirati, ca atacurile cu pricina nu aduc nimic nou, ci doar readuc in atentia opiniei publice, cu scrasnet de placa stricata, fix aceleasi argumente. Intrucat acesti militanti nu obosesc a invoca aceleasi si aceleasi „probleme” ale orei de religie, nici eu nu voi obosi a relua replicile date acestora si cu alte prilejuri. Continuă să citești →

Ierom. Petru Pruteanu: BOTEZUL ŞI CUNUNIA TREBUIE PRECEDATE DE CATEHEZĂ

Botezul şi Cununia trebuie precedate de cateheză

 

Deja de aproape 20 de ani, mari misionari ruşi precum Daniil Sysoev, Andrei Kuraev, Piotr Meşcerinov, Ghennadii Fast, Arsenii Sokolov ş.a. vorbesc despre necesitatea catehezei înainte de Botez, Cununie, Spovedanie şi Împărtăşire, iar unii dintre aceşti teologi optează chiar pentru reintroducerea instituţiei catehumenatului, aşa cum era ea şi în trecutul Bisericii.

Spre bucuria ortodocşilor conştienţi, în data de 2 februarie 2011, Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotărât efectuarea obligatorie a catehezei înainte de Botez şi Cununie în tot cuprinsul Patriarhiei Moscovei şi demararea discuţiilor privind reintroducerea instituţiei catehumenatului. Până la elaborarea unor programe oficiale de catehizare, responsabilitatea pentru elaborarea şi implementarea metodelor şi ghidurilor de catehizare revine ierarhilor şi departamentelor misionare de pe lângă centrele eparhiale. Puţine eparhii au elaborat şi implementat vreun plan concret de catehizare, dar e salutabil faptul că unii preoţi, fără să aştepte „directive de sus”, ci probabil fiind însufleţiţi de exemplele Sfinţilor Părinţi sau ale misionarilor contemporani, au înţeles necesitatea catehezei şi s-au pus pe treabă.  Continuă să citești →