Arhive autor: Admin

MITROPOLITUL IEROTHEI DE NAVPAKTOS DESPRE IORDAN ŞI MAREA MOARTĂ, ARĂTAREA DUMNEZEULUI TREIMIC ŞI "FIUL IUBIT" ÎNTRU CARE TATĂL A BINEVOIT

8. Râul Iordan şi Marea Moartă

Râul Iordan a rămas consemnat în istorie prin mai multe evenimente, dar mai ales în legătură cu propovăduirea şi cu Botezul Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi prin faptul că Însuşi Hristos S-a botezat în acest râu.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iordanul este chipul neamului omenesc. El se numeşte astfel, pentru că are în alcătuire două izvoare: Ior şi Dan. Aceste izvoare formează râul Iordan, care se varsă în Marea Moartă. Potrivit unei tâlcuiri referitoare la originile noastre, întregul neam omenesc se trage din două izvoare, adică din Adam şi din Eva, dar prin păcat, el a fost îndreptat spre moarte, adică spre marea moartă a vieţii noastre, care este cuprinsă de întunecime. Întrupându-Se, Hristos a venit în Iordan, adică în neamul omenesc, a biruit moartea şi i-a întors pe oameni spre viaţa primordială.

Proorocul David spune: Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi (Ps.113, 3). Prin aceste cuvinte, el a vrut să arate uimirea mării, a apelor de pe mari întinderi şi a râului Iordan la intrarea lui Hristos cel fără de păcat în apă. Această mirare este explicată în rugăciunea pentru sfinţirea apelor, scrisă de Sfântul Sofronie, Episcopul Ierusalimului: ,,Iordanul s-a întors înapoi, văzând focul Dumnezeirii pogorându-Se trupeşte şi intrând într-însul’’. Aşadar, focul Dumnezeirii a intrat în apă prin trupul lui Hristos. Continuă să citești →

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKTOS LA BOTEZUL DOMNULUI: "FIUL ESTE STRĂLUCIREA TATĂLUI"

11. Fiul este strălucirea Tatălui

  Mărturtisirea Tatălui că Cel care Se boteza nu era un oarecare, ci era Însuşi Fiul său iubit, a fost semn al Dumnezeirii Cuvântului şi al faptului că Fiul este de o fiinţă cu Tatăl. În teologia ortodoxă, vocea Tatălui nu este numai ceva perceput de simţurile omului, ci înseamnă contemplarea lui Dumnezeu, adică revelaţie. Desigur, la teorie este părtaş şi trupul, dar simţurile se transformă pentru a putea contempla slava lui Dumnezeu. Faptul că mărturia Tatălui este o revelaţie reiese şi din cuvintele Sale de pe Muntele Tabor, atunci când ucenicii lui Hristos au căzut la pământ, neputând suporta lumina contemplării.
  Fiul mărturisit de Tatăl Se dezvăluie ca fiind ,,strălucirea slavei Tatălui’’, deoarece fiinţa şi lucrarea Dumnezeului Treimic sunt comune. Pentru a se arăta Dumnezeirea Cuvântului, în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel se folosesc următoarele cuvinte: Care fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui (Evrei 1, 3). Continuă să citești →

MITROPOLITUL IEROTEI DE NAVPAKTOS DESPRE ARATAREA DUHULUI SFANT CA PORUMBEL

 

12. Arătarea Duhului Sfânt ca un porumbel

  La arătarea Dumnezeului Treimic la râul Iordan a participat şi Duhul Sfânt, care este cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi, dar nu mai prejos decât celelalte două, pentru că este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul. Sfântul Ioan Botezătorul a văzut Duhul Sfânt…pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El (Matei 3, 16). Peste El se referă la Hristos în clipa în care Sfântul Duh S-a pogorât în chip de porumbel şi a rămas deasupra lui Hristos, s-a auzit mărturisirea Tatălui.
  De-a lungul timpului , au existat mai multe apariţii ale Sfântului Duh. Uneori, Se arăta în chip de adiere sau de tunet, iar alteori, sub formă de limbi de foc. Aici El Se arată ,,ca un porumbel’’. Nu era porumbel, ci părea a fi de forma porumbelului, pentru că Sfântul Duh nu este zidit, ci nezidit, la fel ca şi celelalte Persoane ale Sfintei Treimi. Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Simeon de la Mănăstirea Pecersk din Pskov, Rusia (5 ianuarie) (1869 – 1960)

Icoană a Sfântului Simeon cu cinstitele sale moaşte

Acesta încă din copilărie simţi chemare pentru viaţa monahală, căci vedea pe părinţii duhovniceşti care călcau pragul familiei sale. Odată, părintele Corneliu, monah la Mănăstirea Kripeţk, rămas peste noapte în casa lor şi dormind în camera tânărului, îi spuse:

– Vei fi monah, vei fi stareţ mare.

Pe când avea 10 ani, însufleţit de povestirile despre sfântul Serafim de Sarov, încercă şi el să se roage precum dânsul: găsi pe câmp o piatră mare şi începu a se ruga pe ea.

Spunând părinţilor dorinţa sa de a intra în monahism, tatăl său se mânie încercând a-l îndupleca să se căsătorească. Din această pricină petrecu o parte a tinereţii sale în casa părintească.

Izbutind în cele din urmă să calce pragul Mănăstirii Peşterilor din Pskov, intră în monahism, primind ascultare să ajute pe părinţii care construiau arhondaricul. Petrecu astfel vreme de 5 ani, ziua dăruindu-se muncii ostenitoare, iar noaptea cel mai adesea adormind la masă în faţa cărţii. Când era invitat de părinţi să meargă pe munte, în livadă, acesta refuza sub diferite pretexte nedorind să poarte convorbiri deşarte. Primi tunderea în monahism cu numele Vasian.

După o destulă vreme, fu hirotonit ierodiacon, iar mai apoi ieromonah, iar după aceea fu numit econom la mănăstirea Snetogorsk, unde viaţui 4 ani, până la revoluţie. Întorcându-se la mănăstirea de metanie, fu iară trimis la altă proprietate a mănăstirii: Mustoşcevo, unde petrecu câţiva ani în multe greutăţi. Întorcându-se în mănăstirea sa, primi ascultarea de proestos. Văzând că această ascultare este mai presus de puterile sale, ceru marea schimă pe care în cele din urmă o primi cu numele Simeon, fiind mutat într-o chilie murdară, întunecoasă, umedă, cu pereţii uzi şi aerul umed. Mult se osteni cuviosul părinte să o transforme într-o încăpere de locuit. Continuă să citești →

COMPARAŢIE ÎNTRE MISTICA LUI FRANCISC DE ASSISI ŞI CEA A SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV

COMPARAŢIE ÎNTRE MISTICA LUI FRANCISC DE ASSISI ŞI CEA A SFÂNTULUI SERAFIM DE SAROV

Sursa articol: Odaia de Sus

În timpul rugăciunii, înaintea mea s-au ivit două lumini deosebite – într-una l-am recunoscut pe Creator, în cealaltă m-am văzut pe mine. (Francisc vorbind despre rugăciunea sa)
El [nevoitorul Serghie] se gândea că este asemenea unei lumânări şi, cu cât se gândea mai mult la aceasta, cu atât simţea mai mult o slăbire, o prefacere a luminii duhovniceşti a adevărului în sinea sa. (L.N. Tolstoi, “Părintele Serghie”)
Cei cu adevărat curăţiţi se văd pe sine nevrednici de Dumnezeu. (Sf. Isaac Sirul)

Continuă să citești →

Sfânta Emilia, mama Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Capadocia, Turcia (1 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0783/s0783001.jpg)

În prima zi a anului, când Biserica prăznuieşte pe marele ierarh al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare, este pomenită în fiecare an, aproape neştiut de mulţi dintre noi, maica sa, Sfânta Emilia, al cărei nume se tâlcuieşte „gingăşie”.

Aceasta, încă din pruncie era deosebit de virtuoasă dorind a petrece restul vieţii sale în feciorie. Deşi orfană, pentru aleasa ei frumuseţe mulţi doreau a o avea soţie, însă dânsa rămânea neînduplecată. Însă începând a se teme că de nu se va căsători va ajunge pradă silniciei vreunuia dintre cei ce o doreau de soţie, se căsători  cu înţeleptul şi bunul Vasile care era vestit dascăl de retorică şi, mai presus de toate, creştin evlavios.

Dumnezeu binecuvântă această familie cu roadă bogată, căci alături de părinţi, Sfinţii Emilia şi Vasile, cinstiţi de Biserică, din cei 10 prunci ai lor, fură slăviţi cu sfinţii: Continuă să citești →

EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL: DOAMNE,… MI-AI DAT SĂ VĂD ŞI SFÂRŞITUL ANULUI ACESTA!

vladica-gherasim-putneanul

„Vineri, 31 decembrie 1993:

Ne găsim în ultima zi din 1993. O zi frumoasă, cu soare, ce ne dă speranţa că anul viitor va fi un an mai bun, mai cu belşug şi mai liniştit. Doamne, cât de minunate sunt lucrurile Tale! Mi-ai dat să văd şi sfârşitul anului acesta. Câţi au trecut la cele veşnice în acest an! Dar câţi s-au născut sau câţi au fost omorâţi în pântecele maicii lor înainte de a vedea lumina zilei. Anul acesta a adus multe păcate pe neamul nostru. S-a preconizat de unii deştepţi ca să se legifereze homosexualitatea. Ce mârşăvenie mai vine şi din ţările din Occident, mai ales Olanda. Parlamentarii noştri au căpiat cu totul de au pus în discuţie asemenea problemă. Rugăciunea Părinţilor noştri ne-a ajutat să mergem mai departe. Aşteptăm să le lumineze Dumnezeu mintea la parlamentarii noştri, ca să scoată legi bune după dreptate şi nu după ureche ca până acum. De va voi Dumnezeu, poate peste un an să avem şantierul deschis şi să construim chilii, biserică, muzeu şi câte alte lucruri bune ce trebuie de făcut. Noi suntem în aşteptarea binecuvântarii lui Dumnezeu.” (din Jurnalul ms.)

31 decembrie – UN SFÂNT STRĂ-ROMÂN: MUCENICUL HERMES DIN BONONIA

Sf. Mucenic Hermes

(31 Decembrie)

Este nesfârşit şirul mucenicilor din populaţia daco-romană de pe malurile Dunării care s-au împărtăşit devreme de harul sfinţeniei creştine cu preţul sângelui lor. Dintre aceştia, unii s-au învrednicit de slujire bisericească înaltă, ca episcopi, preoţi sau diaconi, iar alţii au ajutat pe fraţii lor de credinţă în slujiri mai modeste, dar folositoare mântuirii lor. Continuă să citești →

FOTOGRAFIA ZILEI: MÂNA SFÂNTULUI ÎNTÂIULUI MUCENIC ŞI ARHIDIACON ŞTEFAN

 

Alte articole:

26 decembrie: POMENIREA CUVIOSULUI NICODIM DE LA TISMANA (Viaţa, Canonul şi Acatistul)

Cuviosul Nicodim de la Tismana
(26 Decembrie)

Legături:

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

În ceata celor care prin fapta şi cuvânt au îmbogăţit spiritualitatea românească se numără şi Cuviosul Nicodim cel Sfinţit de la Tismana, reprezentant de seamă al vechii noastre culturi bisericeşti din secolul al XIV-lea şi de la începutul celui următor (1). Continuă să citești →

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

ARHIM. IOIL KONSTANTAROS:

Lectura apostolică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului

(decembrie 2010)

Nu există pentru om o stare mai înaltă decât Credinţa. Fireşte, când vorbim despre Credinţă, nu înţelegem prin ea doar o acceptare generală a unui oarecare Dumnezeu impersonal, cum poate că mulţi tratează acest subiect. Noi o percepem ca pe o Credinţă într-un Dumnezeu personal, şi desigur Treimic, care în „explozia iubirii Sale”, creează pe om din „nefiinţă”, iar în cele din urmă, în ciuda îndepărtării şi a peregrinării lui, însuşi Creatorul său se face om, pentru a-l face pe om „dumnezeu după har”.

Şi este atât de uriaşă adâncimea şi atât de uluitoare înălţimea şi lăţimea capitolului Credinţei, din această clipă a Creaţiei până la sfârşitul istoriei, încât vrând-nevrând fiecare om se va confrunta cu el. Şi sunt atât de multe personalităţile care de-a lungul veacurilor au trăit realitatea acestei Credinţe conştiente, încât de-Dumnezeu-insuflatul apostol, „în mod doveditor” aminteşte câteva nume care luminează acest drum binecuvântat al poporului lui Dumnezeu până în momentul „naşterii lui Hristos”. Continuă să citești →

DANIIL SIHASTRU – 18 decembrie (VIAŢA, SLUJBA)

Daniil Sihastrul

În vremile vechi, se zice că mai lţi călugări evlavioşi, care se strânseseră într-un loc singuratic şi înconjurat cu păduri străvechi, clădiseră o mănăstire. Ei îşi durară mănăstirea din bârne groase din stejar trainic în apropierea şi spre asfinţit de satul Vicovul de Sus, pe locurile lui şi o închinară Sfântului Laurenţiu.

Călugării se rugau lui Dumnezeu Sfântul pentru iertarea păcatelor lor şi ale oamenilor. Ca să-şi agonisească cele puţine, însă cu totul trebuincioase pentru nevoile vieţii, lucrau fel de fel de meşteşuguri.

Dintre aceşti vrednici părinţi era ieromonahul Daniil, cel mai evlavios şi iscusit. Şi el se îndeletnicea cu cioplirea de linguri din lemn de paltin.

Lingurile le vindea prin satele învecinate şi aşa îşi agonisea el puţina pâine cea de toate zilele. Cele ce-i mai rămâneau de prisos de la vânzarea lucrului mâinilor lui şi din cele ce-i aduceau bunii creştini ca răsplată pentru sviştănii, dezlegări, cărţile lui Lazăr, cetanii ş.a. împărţea săracilor, văduvelor şi orfanilor. Era un adevărat părinte duhovnicesc! Continuă să citești →

13 decembrie: SFÂNTUL IERARH DOSOFTEI, MITROPOLITUL MOLDOVEI (Viața şi nevoinţele)

Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

(13 Decembrie)

 

Legături:

 

VIAŢA ŞI NEVOINŢELE

Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în familia Barilă. Părinţii săi Leontie şi Misira, binecredincioşi creştini, români de neam, aveau rudenii în Transilvania şi în ţinutul Liovului. Continuă să citești →

NE VORBEŞTE MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI SPIRIDON (12 decembrie)

NE VORBEŞTE MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

LA SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI SPIRIDON

Citiţi şi:

* * *

„…Sfântul Spiridon s-a născut în Cipru la mijlocul secolului III d.Hr. Nu era dintr-o familie bogată, slăvită şi oficială; era sărac şi agramat. Îndeletnicirea lui era cea de păstor. Un păstor sfânt. Dar nu cumva păstori au fost şi Avraam, Iacob, Moise, David şi alţi bărbaţi din Vechiul Testament? Nu cumva păstori au fost şi cei care în sfânta noapte a Naşterii lui Hristos au auzit cântarea îngerilor: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!”? Un păstor care crede în Hristos şi trăieşte conform voii Lui celei sfinte valorează incomparabil mai mult decât un aşa-zis om de ştiinţă şi înţelept care nu crede în nimic şi trăieşte contrar voii lui Dumnezeu. Continuă să citești →

PREDICĂ LA SINAXARUL ZILEI – 8 decembrie

PREDICĂ LA SFINŢII ZILEI DIN 8 DECEMBRIE

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Iubiţi credincioşi, în ziua de 8 decembrie, Biserica îl pomeneşte pe Preacuviosul Părintele nostru Patapie şi face şi Înainteprăznuirea zămislirii Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

S.PatapiosMSfântul Patapie, cinstit astăzi de Biserică, era din Patriarhia Alexandriei şi a toată Africa, din Teba Egiptului şi a trăit în veacul al VII-lea. El este unul din mulţii sfinţi care s-au ridicat dintre monahi, pentru că a îmbrăţişat viaţa călugărească. Putea să n-o îmbrăţişeze. Călugăria nu este o poruncă, ci este un sfat evanghelic. Alta este greutatea unei porunci şi alta greutatea unui sfat. Patapie, alegând viaţa călugărească, a urmat cu scumpătate lui Hristos; şi cine poate povesti posturile sale, privegherile sale, îndelungatele sale rugăciuni şi nevoinţele sale din pustie?
Monahii, mai ales sihaştrii, nu se retrag din lume pentru că urăsc lumea, ci pentru că nu se împacă cu o iubire egoistă, cu o iubire părtinitoare, cu o iubire umbrită de păcat. Continuă să citești →