Arhive categorii: Predici

1 septembrie: Predica Mitropolitului Augustin la pomenirea NOULUI MUCENIC ANGHEL: UN SFÂNT AURAR

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina
la pomenirea Noului Mucenic Anghel
– 1 septembrie –

UN SFÂNT AURAR

Iubiţii mei, mulţi, mulţi mireni, dacă îi sfătuieşte cineva că trebuie să trăiască o viaţă creştină, imediat răspund:
– Nu putem să facem cele pe care le zice Evanghelia. Nu suntem călugări. Nu trăim în pustie. Trăim în societate, cu multe probleme şi suferinţe. Avem femeie şi copii şi întâlnim multe piedici în slujbele noastre zilnice. Şi satana nu ne lasă. Vrem să ne sfinţim, dar nu putem…
Dar acestea sunt pretexte. Dacă ar vrea să trăiască o viaţă creştină şi s-ar nevoi, ar reuşi aceasta cu ajutorul lui Dumnezeu. Şi dovadă sunt Sfinţii. S-au nevoit şi au biruit toate piedicile şi pe toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi şi s-au arătat sfinţi recunoscuţi, pe care Biserica Ortodoxă îi cinsteşte.
Un astfel de sfânt, care este sărbătorit pe 1 septembrie, este Sfântul Nou Mucenic Anghel. Despre el vom vorbi aici. Vă rog să fiţi atenţi.

Anghel s-a născut în Constantinopol în anii de groază ai stăpânirii turceşti, în secolul al 17-lea. Meseria lui era cea de aurar. Avea un atelier. Turna aurul şi făcea podoabe frumoase precum brăţări, inele, cercei, lănţişoare etc. Din muncă îşi întreţinea familia, care număra opt membri: el, femeia sa şi şase copii. Era o binecuvântată familie creştină. Hristos împărăţea în această familie. Chiar dacă trăiau în robie, aveau o fericire lăuntrică. Pentru că unde este Hristos, acolo este şi adevărata libertate.
O întâmplare ce a avut loc în viaţa lui a fost un prilej pentru acest om harnic, Anghel, să iasă din anonimat şi să devină mucenic şi ca o stea să lumineze în toată Biserică. Care este această întâmplare? Continuă să citești →

Episcopul Sebastian al Slatinei şi Romanaţilor: DE LA PĂZIREA PORUNCILOR LA DESĂVÂRŞIRE (PREDICĂ LA DUMINICA A 12-A DUPĂ RUSALII)

  DE LA PĂZIREA PORUNCILOR LA DESĂVÂRŞIRE

 

Alte predici:

 

Dreptmăritori creştini,

Evanghelia propusă spre meditaţie astăzi este cea a Dregătorului bogat, potrivit Sfântului Evanghelist Luca, sau a Tânărului bogat, potrivit textului paralel de la Sfântul Evanghelist Matei (19,16-26). Un bogat, aşadar vine la Mântuitorul Hristos şi-I pune o întrebare lăudabilă, o întrebare care ar trebui să ne preocupe permanent şi pe noi: ,,ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?’’ Numai că, bogatul acesta, deşi pune o întrebare bună, dovedeşte totuşi o dublă ignoranţă prin felul în care o formulează, ceea ce şi duce la amplificarea şi complicarea dialogului cu Hristos. Care este această dublă ignoranţă?

Întâia necunoaştere a bogatului constă în faptul că acesta nu ştia cu Cine vorbeşte! L-a numit pe Domnul ,,Învăţătorule bun’’, dar Îl considera un învăţător de lege oarecare. De aceea, Mântuitorul l-a întrebat: ,,De ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu’’, iar acela nu a ripostat, să fi zis: ,,Dar, Doamne, eu asta am vrut să spun, că eşti Dumnezeu şi de aceea Te întreb…’’ Nu ştia, aşadar, cu Cine vorbeşte. Continuă să citești →

Sf. Ioan Gură de Aur: Omilie la Apostolul din Duminica a douăsprezecea după Rusalii

 016-sf-ioan-gura-de-aur1.jpg (296×400)

„Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei Întâi către Corinteni „

Sf. Ioan Hrisostom

Editura Sofia, Bucureşti, 2005

Sursa: www.ioanguradeaur.ro

Duminica a 12-a după Rusalii

1 Corinteni 15, 1-11

„ Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi,  Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar. Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;  Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;  Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;  În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit;  După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;  Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.  Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.  Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.  Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.” (I Cor. 15, l-11) Continuă să citești →

Arhim. Ioil Konstantaros – Cuvânt la Duminica a XII – a după Rusalii

Arhim. Ioil  Konstantaros, Predicator  al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis,

Pogoniani  şi Koniţa:

Cuvânt la  Duminica a XII – a după Rusalii

Există  oameni care susţin că doar unele filozofii sociale şi mişcări politice  au putut vorbi şi continuă să poată vorbi despre modul în care  bogăţia schimbă structura socială şi degradează personalitatea  omului. Desigur, dacă cineva are posibilitatea şi are curajul să privească  dincolo de suprafaţa lucrurilor şi să distingă sensurile din frazele  declaraţiilor pompoase, se va încredinţa că mulţi oameni vociferează  nu atât din raţiuni de dreptate socială, ci pentru că ei înşişi  nu se află în vârful piramidei şi sunt departe de cercul oamenilor  bogaţi – al plutocraţiei.

Poate  că unii se mai află la nivelul cercurilor care critică, dar  pentru „consum” şi „politică populistă”, „alintă urechile”  suporterilor lor…

Câţi  însă au îndrăzneala să declare lămurit că cea  mai mare afurisire împotriva bogăţiei o conţine Sfânta Evanghelie, indiferent dacă şi această pericopă evanghelică a tânărului bogat,  pe care am auzit-o în această duminică în bisericile noastre, unii  o vor aşeza în conştiinţele lor printre „cuvintele uitate” ale  lui Iisus. Este foarte grăitor faptul că tânărul din parabolă,  bun printre altele, păzeşte toate poruncile şi într-adevăr manifestă  o dorinţă pentru o viaţă mai înaltă. De aceea şi Iisus îi prezintă  înaintea sa drumul care duce la desăvârşire: „A zis lui Iisus:  Dacă voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde tot ce ai şi împarte  săracilor şi vei avea comoară în cer şi apoi vino de urmează Mie” (Matei 19, 21). Continuă să citești →

Părintele Ilie Cleopa: PREDICĂ LA DUMINICA A XII-A DUPĂ RUSALII (Despre desăvârşirea creştină)

Părintele Ilie Cleopa:

PREDICĂ LA DUMINICA A XII-A DUPĂ RUSALII

 Despre desăvârşirea creştină

De voiesti sa fii desavirsit, mergi, vinde-ti averile tale tale si le da saracilor si
vei avea comoara in cer. Dupa aceea vino si urmeaza-Mi (Matei 19, 21)

Iubiti credinciosi,

Idealul fiecarui crestin pe pamint este mintuirea sufletului, adica dobindirea vietii vesnice. Pina la intruparea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos, nimeni nu se putea mintui, caci raiul era inchis si nu era revarsat peste lume harul Duhului Sfint. De aceea toti dreptii Vechiului Testament asteaptau izbavirea sufletelor lor prinmoartea si invierea Fiului lui Dumnezeu.

Mintuirea, dupa invatatura Sfintei Evanghelii si a Bisericii Ortodoxe, se dobindeste prin pazirea poruncilor date de Dumnezeu oamenilor, cuprinse atit in decalogul Legii Vechi, cit si in Noul Testament, numit si legea Harului. Orice crestin care doreste sa se mintuiasca trebuie sa savirseasca aceste trei conditii: sa aiba credinta dreapta in Dumnezeu; sa aiba harul Duhului Sfint, care se da tuturor prin cele sapte Sfinte Taineale Bisericii Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfinta Impartasanie, Nunta, Preotia, Maslul si sa implineasca poruncile cuprinse in Sfinta Evanghelie. Fara aceste trei conditii obligatorii, nu este mintuire. Una din ele daca lipseste, omul nu se poate mintui si isi pierde sufletul sau, „care este mai scump decit toata lumea”.

  Continuă să citești →

„ŞI VOI , EPISCOPI, LOVIŢI CU CÂRJELE VOASTRE ŞI ÎNĂLŢAŢI-VĂ GLASUL!” – PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL: DEPRAVAREA MORAVURILOR

Legături:

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

–29 august –

Marcu 6, 14-30:

În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat.

 LEUL CARE DOARME CONTINUĂ SĂ STRIGE PRIN PREDICILE SALE:

„ŞI VOI , EPISCOPI, LOVIŢI CU CÂRJELE VOASTRE ŞI ÎNĂLŢAŢI-VĂ GLASUL!” 

DEPRAVAREA MORAVURILOR 

„În vremea aceea…”. Aşa începe, iubiţii mei, Evanghelia pe care aţi auzit-o, ca aproape toate citirile evanghelice.

Expresia „În vremea aceea” îndată ce o aud unii, îşi bat joc – poate aţi auzit şi voi asta – şi zic cu dispreţ „În vremea aceea!… ”, în sensul că Evanghelia s-a învechit deja, este antică, şi că astăzi avem nevoie de o altă „Evanghelie”. Cu toate acestea expresia „În vremea aceea…” îşi are locul ei. Aşa cum vom vedea, Evanghelia nu s-a învechit. Este o carte care nu se învecheşte. Este ca soarele. Este soarele duhovnicesc al omenirii. Soarele, stelele, galaxiile, aşa cum zice Scriptura (vezi Evrei 1, 11-12 [Psalmul 101, 27], Apocalipsa 6, 14) şi confirmă ştiinţa, vor trece. Într-o zi soarele se va stinge cum se stinge o candelă când nu mai are ulei.

A zis-o Domnul: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35). Evanghelia este veşnică. Continuă să citești →

PREDICI AUDIO LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL

PREDICI AUDIO LA TĂIEREA CAPULUI SF. IOAN BOTEZĂTORUL 

*

*

Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul (29 august 2010) – Sihăstria Putnei

28 AUGUST: ZIUA MUTĂRII ÎN CER A CELOR DOI AUGUSTINI – PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI AUGUSTIN DE HYPPONA

SFÂNTUL AUGUSTIN

*

15 iunie

O MINUNE A HARULUI

Citiţi şi:

 * * *

 Iubiţii mei, depravarea societăţii a crescut de neînchipuit. Toţi şi toate contribuie ca depravarea secolului nostru să se întindă pretutindeni ca un mare incendiu. Şi lumea este în pericolul de a deveni ca Sodoma şi Gomora.
Toţi oamenii, bărbaţi şi femei, de toate vârstele, au fost atinşi de depravare. Dar în mod deosebit, depravarea se observă la tineri. Tineretul a luat-o razna. Se pare că nimeni nu mai aude. Îşi bat joc de toţi şi de toate. Aleargă ca un cal fugărit şi fără frâu. Mulţi sunt dezamăgiţi. Nu speră ca tineretul să se îndrepte.  Continuă să citești →

PR.DR. DORIN OCTAVIAN PICIORUŞ: Predică la Sfântul Mare Mucenic Fanurie [27 august 2012]

Predică la Sfântul Mare Mucenic Fanurie

[27 august 2012]

Un tânăr, iubiții mei!

Unul ca cei de care avem mare nevoie ca să dăm mărturie despre viața și sfințenia Bisericii.

Pentru că de la tinerețe trebuie să arătăm măreția credinței în noi înșine…și nu, aduși de spate, la bătrânețe…să căutăm să învățăm bucuria Bisericii.

Da, fără doar și poate, e bine să Îl găsim pe Dumnezeu și la bătrânețe…și pe patul de boală…și înainte cu puțin de clipa morții.

Oricând e bine să punem început bun…de mântuire…vieții noastre.

Însă nimic nu se compară cu viața trăită în har, în credință, în bucurie dumnezeiască…începând din copilărie și adolescență.

Pentru că atunci când înflorește bărbatul sau femeia în tine…tu trebuie să arăți minunile lui Dumnezeu în mijlocul Bisericii și în mijlocul lumii…

Sfântul Fanurie e grec de neam. Din insula Rodos. Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII: O socoteală

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICA LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

Matei 18, 23-35

Legături:

O SOCOTEALĂ!

„Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi”(Matei 18, 23-24).

A fost, zice Hristos, un împărat. Un împărat bogat. Avea la palatul său curteni şi slujitori. Ei chiverniseau banii împăratului. Bani proprii nu aveau. Tot ce aveau era averea împăratului şi trebuiau s-o chivernisească cu atenţie şi onest, pentru că într-o zi împăratul avea să-i cheme şi să le ceară o socoteală exactă. Dar pentru că împăratul a întârziat să-i cheme, slujitorii au crezut că nu-i va mai chema niciodată şi că pot să facă ce vor. Însă cât de mult s-au înşelat! A sosit ziua socotelii. Împăratul a poruncit să se înfăţişeze înaintea lui unul din slujitori. A venit slujitorul, dar inima îi tremura. pentru că ştia că nu fusese cum trebuie. Au deschis cărţile. Tot ce a primit slujitorul, tot ce a încasat şi tot ce a cheltuit, până la ultima drahmă, era scris în cărţi. Controlul care s-a făcut a demonstrat că slujitorul îi datora împăratului zece mii de talanţi, adică şaizeci de milioane de drahme de aur sau aproximativ un miliard de drahme actuale. O datorie uriaşă! Slujitorul a auzit şi a căzut în mare deznădejde, pentru că nu avea nimic. Şi era imposibil să achite această datorie. Ar fi trebuit să rămână pentru totdeauna în închisoare, fără nicio speranţă de a-şi achita datoria. Slujitorul cade la picioarele împăratului şi îl roagă cu lacrimi să-i dea un oarecare termen. Făgăduia, că-şi va plăti datoria. Împăratul, plin de dragoste şi îndurare, i-a fost milă de el şi i-a iertat toată datoria. Şi slujitorul, ca şi cum ar fi prins aripi la picioare, zbura de bucurie. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI COSMA ETOLIANUL

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI COSMA ETOLIANUL

UN MISIONAR AL BALCANILOR

4/24 august

Alte articole:

Iubiţii mei, când lumea aude cuvântul mucenici, gândul i se duce la primele veacuri ale creştinismului. Desigur, e adevărat că în primele veacuri prigoana a fost groznică. Idolatrii necredincioşi şi atei, tirani şi împăraţi, prigoneau mult pe creştini cu scopul de a nimici cu desăvârşire creştinismul, ca să nu se mai audă nicăieri numele lui Hristos. Atunci, mii de bărbaţi şi de femei, şi chiar mici copii, au preferat să moară muceniceşte decât să se lepede de credinţa în Hristos. Sunt mucenicii primelor veacuri ale creştinismului. Dar ar fi o greşeală ca cineva să susţină că mucenici ai lui Hristos au existat doar în primele veacuri. Mucenici există în toate vremurile. Există şi astăzi…

Dar unele vremuri se deosebesc de altele prin mulţimea mucenicilor. Sunt vremurile cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Prigoanele din acele vremuri nu se deosebesc de prigoanele primelor veacuri, iar în anumite situaţii prigoanele acestea depăşesc în sălbăticie şi prigoanele epocii antice. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI: O gospodină şi o misionară

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

(Luca 10, 38 – 42; 11, 27-28)

O GOSPODINĂ ŞI O MISIONARĂ

„Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru trebuieşte”

(Luca 10, 41 – 42)

Legături:

 * * *

Astăzi, iubiţii mei, în toate bisericile Ortodoxiei se prăznuieşte Adormirea Născătoarei de Dumnezeu şi se citeşte Evanghelia pe care aţi auzit-o. În aceasta, Evanghelistul Luca descrie în culori vii un episod din viaţa lui Iisus Hristos, prin care ne oferă o imagine a două femei deosebite. Sunt surorile lui Lazăr: Marta şi Maria. Amândouă Îl iubeau pe Hristos. Dar potrivit caracterului fiecăreia, îşi arătau iubirea lor într-un fel una, într-un fel alta. Dar amândouă sunt vrednice de urmare. Măcar de-am avea în epoca noastră femei care să semene, dacă nu Preasfintei (Maicii Domnului), care este de neajuns şi irepetabilă, cel puţin acestora. Dar să vedem pericopa.

***

La o mică distanţă, în afara Ierusalimului, era un sat, Betania. Hristos mergea acolo adesea, pentru că exista familia aceasta cu care avea o legătură. Deci şi acum vine în casa lor. Marta, doar ce L-a văzut, a alergat să-L primească şi imediat s-a suflecat ca să aibă grijă de El. S-a dus la bucătarie, a aprins focul şi-a început să gătească. Ca să-I mulţumească a pregătit o masă aleasă, folosindu-se de toată arta ei. Continuă să citești →

MITROPOLITUL COSMA DE ETOLIA: PREASFÂNTA NOASTRĂ ESTE MAICA ORTODOXIEI NOASTRE

MITROPOLITUL COSMA DE ETOLIA:

PREASFÂNTA NOASTRĂ ESTE MAICA ORTODOXIEI NOASTRE

Cu mirul Ei duhovnicesc se bine-înmiresmează nu doar Biserica noastră, ci şi întreaga noastră viaţă. Astăzi, la sărbătoarea adormirii Ei, a mutării Ei, prăznuieşte şi se bine-înmiresmează îndeosebi patria noastră cea iubitoare de Hristos, iar noi toţi, cântăreţii Ei, respirăm aroma dumnezeiescului har şi a virtuţilor Ei.

„Astăzi – cum scrie Sfântul Ioan Damaschin – Fecioara se urcă la cer. Astăzi, porumbiţa cea neîntinată zboară în lumea cea înţelegătoare. Astăzi, comoara vieţii şi adâncul harului se înalţă deasupra celor pământeşti”.
Când Domnul Iisus Hristos şi Dumnezeul nostru a vrut să o cheme pe Preasfânta Sa Maică alături de El, i-a arătat voia Sa cu trei zile înainte de adormirea Ei.

Preasfânta noastră a primit cu bucurie mesajul Fiului Ei, s-a rugat cu căldură, s-a pregătit, iar când Domnul a venit, şi-a încredinţat în Preacuratele Lui mâini Preasfântul şi Preaneprihănitul Ei suflet, care era lipsit de orice pată a răului.
Atunci, au venit de la marginile lumii, unde erau împrăştiaţi, Sfinţii Apostoli, Sfântul Dionisie Areopagitul, Apostolul Timotei, Apostolul Pavel. Continuă să citești →

OMILIA 37 A SF. GRIGORIE PALAMA LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI

OMILIA 37 A SF. GRIGORIE PALAMA LA

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Şi dacă „cinstită este moartea cuvioşilor şi pomenirea dreptului cu laudă” (Ps. 115:6) oare cu cât mai mult se cuvine să facem, cu cele mai înalte cuvinte de laudă, pomenirea Adormirii pururea Fecioarei şi Maicii Domnului, Sfânta Sfintelor, din care purcede toată sfinţirea către sfinţi?

1. Dorul şi datoria au alcătuit, pentru dragostea voastră, omilia noastră de astăzi. Dar nu este numai dorirea mea de a supune atenţiei voastre cuvântul mântuitor primit în auzul vostru cel iubitor de cuvântări dumnezeieşti şi de a vă hrăni de aici sufletele voastre şi nu numai fiindcă voiesc ca pentru dragostea voastră să îmi fac datoria, după sfintele rânduieli: ci şi fiindcă, mai mult decât oricare alt subiect, acesta este dintre cele mai pline de folos pentru mine însumi şi mai îndrăgit de mine, dacă voi rosti cu laude în Biserică minunile Pururea Fecioarei şi Maicii Domnului.

Iar cât priveşte dorul, care este, nu unul, ci îndoit, acela mă înalţă şi mă cheamă şi îndeamnă, iar datoria neabătut mă constrânge, căci singur cuvântul nu se poate apropia de cele ce sunt mai presus de cuvânt, precum nici ochiul nu poate privi neabătut la soare. Apoi, iarăşi, deşi nu se cade a grăi cele ce sunt mai presus de cuvânt, însă, pentru iubirea de oameni, ni se îngăduie totuşi să slăvim pe cele slăvite, şi deşi trebuie ca lucrurile ce sunt de neatins să rămână neatinse, putem, prin cuvinte, să ne plătim datoria şi să ne exprimăm acest dor către Maica Domnului, cântând-o după putere. Continuă să citești →

ÎPS Ierotheos Vlachos: Predică la Adormirea Maicii Domnului

 ÎPS Ierotheos Vlachos: Predică la Adormirea Maicii Domnului

Adormirea si inaltarea Maicii Domnului

Dupa Invierea si Inaltarea lui Hristos la cer, Maica Domnului a ramas mangaierea si alinarea intregii Biserici. Ea se afla in mijlocul Bisericii, daruind tuturor ajutorul ei.

Sfantul Grigorie Palama mentioneaza trei slujiri si lucrari specifice ale Preasfintei noastre Nascatoare de Dumnezeu.

Continuă să citești →

%d blogeri au apreciat: