PREDICĂ LA POMENIREA SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI

(VECERNIE, 29 NOIEMBRIE 2010)
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Iubiţi credincioşi, prăznuim pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi-chemat, Apostolul şi Luminătorul Daciei străbune.
Apostolul Andrei este cinstit, fraţi creştini, nu numai la noi, adică nu-l revendică doar românii ca Apostol Luminător, Luminător cu lumina Evangheliei lui Hristos. Pe Apostolul Andrei îl revendică şi Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, Primul Tron al Bisericii Ortodoxe, acolo unde a predicat în primul veac Sfântul Apostol Andrei, şi anume în localitatea numită pe atunci Byzantion, pentru că încă nu exista oraşul lui Constantin – Constantinopolul. Sfântul Andrei a aşezat acolo episcop pe unul din ucenicii săi, pe Sfântul Apostol Stahie, unul din cei şaptezeci de ucenici ai Domnului. Continuă să citești













Preasfânta Biserică Ortodoxă nu a aşezat fără un scop foarte adânc, tocmai la începutul Sfintei Patruzecimi, Duminica Ortodoxiei şi pe Sfântul Grigorie Palama. Prin aceste două sărbători vrea să ne amintească de două poziţii fundamentale şi de două ţeluri urmărite în creştinism: ortodoxia credinţei şi sfinţenia vieţii, pe de o parte, iar pe de altă parte legătura inseparabilă dintre teologie şi sfinţenie, dintre dogmă şi Viaţă. Aşa încât să fie cu neputinţă existenţa teologiei fără sfinţenie şi a dogmaticii fără Viaţă.

