Arhive autor: Admin

Predică la Duminica a doua din post a PS Sebastian al Slatinei: PǍCATELE PARALIZEAZǍ PÂNǍ ŞI TRUPUL

ORNAM1

ORNAM1

PǍCATELE  PARALIZEAZǍ  PÂNǍ  ŞI  TRUPUL 

Vindecarea slăbănogului din Capernaum (Mc. 2, 1-12)

            Dreptmăritori creştini,

            În pericopa evanghelică de astăzi se relatează că Mântuitorul Iisus Hristos, întors la un moment dat în cetatea Capernaum, a intrat într-o casă. Mulţimile, auzind aceasta, s-au îmbulzit, umplând curtea casei şi strada până departe, dornice să vadă pe Iisus şi animate de dorinţa de a mai fi martore la vreo minune pe care ar putea-o săvârşi, de astă dată chiar în cetatea lor. Nu lipseau nici fariseii şi cărturarii, care totdeauna Îl pândeau pe Iisus doar-doar Îl vor prinde în cuvânt, doar-doar va rosti vreo ,,blasfemie”, pentru care să-L condamne şi să-L omoare. Continuă să citești

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 12-A A POSTULUI!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 12-A A POSTULUI!

cruce_ikosifoinisa_005

  SEDELNE

Cu postul înălţându-ne din patimile râvnitoare de cele de jos, să înălţăm pe Domnul, Cel ce S-a înălţat pe Cruce şi lumea a înălţat; să bem în simţire băutura umilinţei; să luăm în minte ziua şi ceasul în care avem să stăm de faţă, înaintea veşnicului Judecător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Maica Ta, ceea ce nu ştie de mire, dacă Te-a văzut înălţat pe Cruce, tânguindu-se cu amar, acestea a zis: Ce minune nouă şi străină este aceasta, Fiul meu? Cum Te-a răstignit poporul cel fără de lege pe Cruce, pe Tine, Viaţa tuturor, lumina mea cea prea dulce? Continuă să citești

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 11-A A POSTULUI!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 11-A A POSTULUI!

 

SEDELNE

Hristos-via pe voi v-a rodit struguri frumoşi, ca să picaţi pe pământ vin de mântuire, Apostoli de Dumnezeu purtători. Pentru aceasta vă rog scăpaţi-mă de beţia plăcerilor, dăruind sufletului meu râuri de umilinţă în ziua cea dumnezeiască a postului; ca mântuindu-mă să aflu viaţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Bogăţia cea nemăsurată a milostivirii tale, şi tăria cea nebiruită a puterii tale în minte luând, am alergat la acoperământul tău, de necaz fiind cuprins şi groaznic încurcat, strig dintru adâncul inimii mele cu lacrimi: Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi ceea ce una eşti ocrotitoare lumii.

Doamne, fii nouă lesne iertător întru această dumnezeiască vreme, şi ne învredniceşte a izvorî Ţie pururea lacrimi din inimă, spre spălarea necurăţiilor sufleteşti şi spre odrăslirea sfintelor porunci. Ca aşa postind, după vrednicie să plăcem Ţie. Şi binevoieşte să vedem toţi preacinstită pătimirea Ta; pentru rugăciunile mântuitorilor lumii, Apostolilor Tăi, slavă Ţie. Continuă să citești

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 10-A A POSTULUI!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A 10-A A POSTULUI!

 

SEDELNE

Doamne, întinzându-Te pe Cruce Te-ai omorât, omorând pe vrăjmaşul şi pe şarpele, începătorul răutăţii, şi înviind pe cei omorâţi cu muşcarea aceluia. Pentru aceasta, Te rog, înviază, Mântuitorule, sufletul meu cel omorât, care caută spre Tine, cu rugăciune şi cu post.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Dacă Te-a văzut mieluşeaua pe Tine, Mielul, pe Cruce răstignit, Hristoase, în mijlocul făcătorilor de rele, a strigat lăcrimând şi cu amar s-a tânguit: Fiule preaiubite! Ce minune este aceasta ce se vede? Iar Tu ai răspuns: Maică preacurată, întru aceasta se va cunoaşte viaţa a toată lumea.

Cu trâmbiţă de cântări să trâmbiţăm, ziua cea vestită trecând, adică vremea postului. Şi să glăsuim strigând: Aceasta a înflorit viaţa noastră în lume, veştejind moartea neînfrânării. Cu puterea Crucii Tale, Hristoase Cuvinte, întru aceasta păzeşte pe robii Tăi. Continuă să citești

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ LA INTRAREA ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A POSTULUI: „Ca pe o bucurie să primim, fraţilor, a doua săptămână a făcătorului de lumină post…”

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ LA INTRAREA ÎN SĂPTĂMÂNA A DOUA A POSTULUI

SEDELNE

Pe mine cel omorât cu sufletul, prin rodul călcării de porunci, Te rog înviază-mă, Hristoase, ca un îndurat, prin post adevărat şi prin pocăinţă; şi-mi dă să umblu pururea în căile cele drepte şi bune ale cinstitelor Tale porunci; ca dobândind dumnezeiască slăvirea Ta, împreună cu toţi cei ce Te iubesc pe Tine, să laud, Iisuse bunătatea Ta pentru toţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

În furtunile patimilor înviforat fiind eu, nepriceputul, Preacurată, te chem pe tine cu căldură: Nu mă lăsa să pier, pe mine, ticălosul, ceea ce ai născut adâncul milei; că afară de tine altă nădejde n-am câştigat. Să nu mă arăt dar batjocură şi râs vrăjmaşilor, eu, cel ce nădăjduiesc spre tine. Că poţi câte voieşti, ca ceea ce eşti Maica Dumnezeului tuturor.

Doamne, îndreptează-ne pe noi care începem postul săptămânii a doua: străluceşte-ne nouă sfinţenia şi lumina îndreptărilor tale. Şi ne învredniceşte pe noi, cei ce plecăm genunchii, să aducem Ţie rugăciune bineprimită; căci Tu eşti Tatăl nostru şi noi fiii Tăi, şi pe Tine cu frică Te lăudăm şi numele Tău chemăm.

Continuă să citești

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004)

Vineri, 13 martie 1992

 

            Zi de primăvară, cam rece şi secetoasă. Iată cu ajutorul lui Dumnezeu am ajuns la al treilea vol. jurnal în care mai însemnez câte ceva din viaţa de toate zilele. Sîntem în prima săptămînă a Marelui Post. Zilele acestea n-am plecat nicăieri, ci am stat pe lîngă biserică. Aici, la Catedrală, în Buzău, se obişnuieşte să se citească Canonul Mare de către ierarh însoţit de câte doi preoţi, unul de-a dreapta şi celălalt de-a stînga. Ierarhul citeşte o pesnă şi apoi preoţii cîte una şi aşa pînă la sfîrşit. Irmoasele şi stihurile se cîntă la strană de cîntăreţi, elevi şi credincioşi într-un anumit fel. Condacul ,,Suflete al meu” se cîntă foarte frumos, duios. Se continuă cu Pavecerniţa mare şi la cîntarea ,,Cu noi este Dumnezeu” este o plăcere să le asculţi cum se cîntă de toţi cei de la strană. După Pavecerniţă în aceste zile se rosteşte un Cuvînt de către predicatorul rînduit. Iau parte f. mulţi credincioşi şi-i bine că vin.

 

   Luni, 16 martie 1992

 

            Ieri, Duminică am liturghisit la o parohie din Vrancea – Buda Corbiţe, o biserică de lemn, pictată, dar afectată de cutremur. Preot este A. Haliciu, care nu prea era cunoscut ca un preot de ispravă. În seminar a fost cam zurbagiu, a şi rămas repetent şi a mai minţit, că aşa îi este firea. M-am dus cu strîngere de inimă că n-o să găsesc prea bine. Spre bucuria mea a fost că l-am găsit destul de bine. Biserica, deşi este afectată, dar curăţenie peste tot. Avea Sfintele Taine, Sf. şi Marele Mir. Lipsea ilitonul. Cântăreţii ştiu tipic şi Sf. Liturghie a fost cîntată de toţi oamenii din partea stîngă (spre strană). I-am vizitat casa parohială, care-i bine amplasată, cu faţa la soare, are boltă de vie şi totul era bine. Am fost cu Păr. Prof. Ioan Popa, care îl ştia pe preot de cînd era la seminar şi s-a mirat de felul cum s-a prezentat. Bănuiesc că soţia are mare rol, că l-a putut oarecum echilibra. Are două fetiţe, de 10 şi 6 ani.

 

                 Luni, 23 martie 1992

 

            În perioada de cînd am consemnat ultima dată am fost în Arhiepiscopia Sucevei ca invitat de Î.P.S. Pimen, ca să fiu de faţă la preluarea casei preoţeşti (Hotel) ce a fost luată abuziv de regimul trecut. Timpul de 15 ani, de cînd am plecat din Mănăstirea Putna, m-a îmbătrânit atît pe mine, cît şi pe cei de acolo, că nu ne-am mai cunoscut unii pe alţii (mă refer la o parte din personalul care deservea Hotelul, cînd eram la  Putna). Iată ce face bătrîneţea, te schimbă, te schimonoseşte, de nu te mai recunoşti. Ce taină mai este şi aceasta! Din om zdravăn, voinic, te vezi un ribigit, un om căruia îi lipseşte vlaga, curajul de muncă. Îi rămîn amintirile şi experienţa în viaţă, pe care poţi s-o foloseşti, dacă eşti solicitat, iar dacă nu, asişti cu neputinţă la toate scenele din activitatea cotidiană şi te miri sau enervezi cînd vezi că lucrurile nu merg deloc bine. Rămîne singura mîngîiere cînd poţi să fii în legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, prin cititul diferitelor cărţi religioase şi în special Sf. Scriptură şi prezenţa cît mai deasă la pravilă.

SURSA: JURNAL III 

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A V-A DIN POST – Rugăciuni din Triod

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A V-A DIN POST

(Rugăciuni din Triod)

SEDELNE

Cel ce cu patimile Tale ai dat tuturor nepătimire, omorând patimile trupului meu cu dumnezeiasca Cruce, învredniceşte-mă a vedea şi cinstită Înviera Ta, Doamne.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin

Cu cinstită Crucea Fiului tău fiind păziţi, stăpână curată, Născătoare de Dumnezeu, toată năvala vrăjmaşului toţi o întoarcem uşor înapoi. Pentru aceasta, după datorie pe tine te fericim, ca pe Maica lui Dumnezeu şi singură nădejdea sufletelor noastre.

Cel ce eşti fântâna curăţiei, cu postul păzeşte-ne pe noi, Milostive; caută spre noi, care cădem înintea Ta. Ia aminte la ridicarea mâinilor noastre, Cel ce Ţi-ai întins palmele pe lemn, răstignindu-Te pentru toţi pământenii, Însuţi Cel ce eşti Domnul celor fără de trup. Continuă să citești

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (VII)

Luni, 18 martie 1994

            A trecut cu ajutorul lui Dumnezeu şi Canonul Mare şi am participat şi la Liturghia Darurilor mai–înainte sfinţite, după care a urmat şi Sf. Maslu, potrivit obiceiului din această mănăstire, ca în fiecare vineri să se săvârşească Sf. Maslu după Sf.Liturghie. Nu este corect aşa; ar trebui să fie mărturisirea mai întîi, apoi Sf. Maslu şi la urmă Sf. Liturghie. Aşa este corect şi nu ştiu când se vor putea îndrepta toate aceste treburi. Tot astăzi m-am şi mărturisit la părintele Iachint; am făcut o mărturisire de când mă ştiu cu păcate. Le-am spus şi celorlalţi duhovnici la timpul potrivit, dar acum parcă am simţit nevoia să mai fac această mărturisire. Am anii care te conduc mai repede spre sfârşitul vieţii. Nu ştim când ne vine ceasul despărţirii de trup. Aş vrea ca ceea ce scriu să fie şi un fel de testament, făcut în două rânduri, dar dacă se va întâmpla să plec cât mai curând la Domnul, aş vrea ca ceea ce gândesc acum să se ţie seama la moartea mea. Primul gând îl am ca tot ce-am agonisit să rămână mănăstirii Bogdana. La rude, dacă o fi cazul, să li se dea câte ceva din obiectele civile ca încălţăminte, flanele, pijama etc. Bani nu am. Este un CEC de 30.000 lei pe termen, pus la Agenţia CEC Arad, altul cu 800 lei cu parolă – Buzău. Maica Onica Maria de la Slatina mi-a lăsat 200.000 lei, pe care i-a luat de pe pământul închiriat şi mi i-a încredinţat să fac ce doresc, adică să-i dau la o biserică. Sânt în CEC pe numele meu. Mănăstirea are drept asupra banilor. Continuă să citești

ÎN JOIA CEA CURATĂ, SEARA – TOATĂ SUFLAREA ORTODOXĂ ÎN BISERICI LA SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL. CEI CARE DIN MOTIVE BINECUVÂNTATE NU POT AJUNGE LA ACEASTĂ SLUJBĂ O POT CITI ÎN CASELE LOR DUPĂ CINĂ

ÎN JOIA CEA CURATĂ SEARA
SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI

CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL
(PARTEA A PATRA)

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. Continuă să citești

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia (22 martie)

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia

(22 martie)

Acesta a răbdat şi a pătimit mult din mâna arienilor în vremea împăratului Constanţius. Era vestit ca un mare râvnitor al Ortodoxiei şi un adevărat păstor al turmei încredinţate lui, în cetatea Ancirei.

Când urcă pe tron Iulian Apostatul, el începu să-i prigonească pe creştini. Pentru că Vasile osândise fără frică această nouă răutate şi îşi întărea norodul în credinţă, fu aruncat în temniţă. Când împăratul Iulian veni în Ancira, sfântul Vasile fu adus dinaintea lui. Împăratul atunci se sili a-l face să se lepede de credinţa în Hristos, făgăduindu-i cinstiri şi bogăţii, însă sfântul Vasile îi răspunse:

– Eu cred în Hristos al meu, de Care tu te-ai lepădat şi care ţi-a dăruit împărăţia aceasta pământească. Dar în scurtă vreme se va lua de la tine. Oare nu te ruşinei înaintea Sfântului Jertfelnic sub care ai luat izbăvire atunci când căutau să te omoare pe când aveai 8 ani? Pentru aceasta, în scurtă vreme împărăţia aceasta pământească se va lua de la tine, iar după ce cu amare chinuri se va smulge de la tine sufletul tău, trupul nu-ţi va fi dat îngropării.

Auzind acestea, Iulian, cuprins de mânie, porunci ca în fiecare zi să se jupuiască de pe trupul sfântului câte 7 fâşii de piele. Chinuitorii împliniră porunca vreme de mai multe zile. Iar când sfântul Vasile fu dus din nou înaintea împăratului, acesta îşi smulse o fâşie de piele şi o aruncă în faţa lui acestuia, strigându-i:

– Ia şi mănâncă, Iulian, de vreme ce dulci îţi sunt ţie bucatele acestea, iar mie Hristos imi este Viaţa.

Întâmplarea aceasta se vest în toate cetăţile, iar împăratul plecă ruşinat din Ancira în Antiohia. Chinuitorii îl munciră mai departe pe sfântul Vasile cu fiare înroşite în foc, până ce îşi dădu sufletul în mâinile Domnului pentru Care primi cununa cea plină de bună mireasmă a muceniciei la anul 363. Continuă să citești

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A PATRA A POSTULUI!

SĂ NE RUGĂM ÎMPREUNĂ ÎN ZIUA A PATRA A POSTULUI!

(Rugăciuni din Triod)

Cel ce ai arătat pe Apostoli luminători până la marginile lumii, Cuvinte al lui Dumnezeu, luminează prin propovăduirea lor inimile noastre cu lumina virtuţilor şi cu postul le curăţeşte, dând pocăinţă de întoarcere robilor Tăi: ca să Te slăvim, Mântuitorule, pe Tine, Cel ce eşti singur prea bun.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, ami

Născătoare de Dumnezeu nu mă trece cu vederea pe mine, cel  ce am nevoie de ajutorul tău, că întru tine a nădăjduit sufletul meu şi mă miluieşte.

Rugămu-ne vouă celor doisprezece Apostoli, rugaţi-vă ca să trecem cu pace postul, cel mai luminat decât alte virtuţi şi locuitor al cerurilor, şi să luăm roadele mântuirii. Că voi cu adevărat sunteţi întărirea pământenilor şi scăparea sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

Pe tine mai sfântă decât Heruvimii şi mai înaltă decât cerurile, prealăudată Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat mărturisindu-te, te avem păcătoşii mântuire şi te aflăm ocrotitoare întru primejdii. Pentru aceasta nu înceta rugându-te pentru noi, ceea ce eşti întărirea şi scăparea sufletelor noastre.

TRICÂNTAREA

Cântarea a 4-a, glasul al 2-lea

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie

Continuă să citești

ÎN MIERCUREA CEA CURATĂ, SEARA – TOATĂ SUFLAREA ORTODOXĂ ÎN BISERICI LA SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL. CEI CARE DIN MOTIVE BINECUVÂNTATE NU POT AJUNGE LA ACEASTĂ SLUJBĂ O POT CITI ÎN CASELE LOR DUPĂ CINĂ (PARTEA A TREIA)

ÎN MIERCUREA CEA CURATĂ SEARA
SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI

CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL
(PARTEA A TREIA)

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Continuă să citești

„La slujba Liturghiei mai înainte sfinţite ne rugăm oarecum ţinând deja în mâini sângele nostru…”

 „La slujba Liturghiei mai înainte sfinţite ne rugăm oarecum ţinând deja în mâini sângele nostru…”

Legături:

 

 

PREDICĂ A ARHIMANDRITULUI EMILIANOS SIMONOPETRITUL DESPRE

LITURGHIA DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINŢITE

Predică rostită în Biserica „Sfinţilor Isidori” din Licavitos, 20 martie 1970

Aş vrea ca la Liturghia noastră de astăzi, a Darurilor mai înainte sfinţite, să spunem câteva cuvinte, pe care mi le-am însemnat mai înainte în timp ce voi cântaţi.
Am săvârşit astăzi o Dumnezeiască Liturghie fără a săvârşi o jertfă. Dar cum poate să fie Liturghie de vreme ce, atunci când spunem Liturghie, înţelegem jertfă? În mod sigur, este o lucrare pe care am săvârşit-o ca adunare, ca popor. Dar care este elementul care, în cele din urmă, face ca ea să fie o Liturghie, o jertfă, şi nu numai o slujbă de dimineaţă sau de seară, aşa cum este de regulă. Elementul fundamental al jertfei este moartea şi, după aceea, aducerea ca dar lui Dumnezeu a celui jertfit. La Dumnezeiasca Liturghie săvârşim o re-prezentare a jertfei lui Hristos, prefacem pâinea şi vinul în Trupul răstignit şi înviat a lui Hristos. Continuă să citești

ÎN MARŢEA CEA CURATĂ, SEARA – TOATĂ SUFLAREA ORTODOXĂ ÎN BISERICI LA SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL. CEI CARE DIN MOTIVE BINECUVÂNTATE NU POT AJUNGE LA ACEASTĂ SLUJBĂ O POT CITI ÎN CASELE LOR ÎN LOCUL RUGĂCIUNILOR DE SEARĂ.

ÎN MARŢEA CEA CURATĂ SEARA
SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI
CU CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL
(PARTEA A DOUA)

Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Continuă să citești

„DOAMNE, AJUNGÂND LA ZIUA A DOUA A POSTULUI CEL IZBĂVITOR…” (RUGĂCIUNI ÎN ZIUA A DOUA DIN POSTUL MARE)

„DOAMNE, AJUNGÂND LA ZIUA A DOUA A POSTULUI CEL IZBĂVITOR…”

(RUGĂCIUNI ÎN ZIUA A DOUA DIN POST – I)

MARŢI DIMINEAŢĂ

(DIN SLUJBA UTRENIEI)

SEDELNE:

Binecuvântat este darul preacinstitului  post, că Moise prin el s-a mărit şi legea cea scrisă cu slove pe lespezi a luat, şi tinerii mai puternici decât focul s-au arătat. Deci cu aceasta să stingem patimile trupului cele arzătoare, lui Hristos Mântuitorului strigând: Dăruieşte-ne nouă tuturor întoarcere, şi ne scapă de gheenă.

Sosit-a vremea pocăinţei, arată roadele înfrânării, o, suflete al meu. Caută spre cei ce mai înainte s-au pocăit. Strigă către Hristos: greşit-am, mântuieşte-mă, precum ai mântuit, bunule Stăpâne, pe vameşul care  a suspinat din inimă; Cel ce unul eşti mult-Îndurat. Continuă să citești

5/18 martie: Sfântul Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida şi Jicea, Serbia

Acesta s-a născut la 23 decembrie 1880 din părinţi sârbi binecredincioşi, Dragomir şi Katarina Velimirovici, în satul Lelici, fiind cel dintâi fiu, după dânsul urmând alţi opt copii, care au murit cu toţii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Educaţia sa începută în sânul familiei, a continuat la mănăstirea Celie, el urmând apoi cursurile gimnaziului din Valievo. Încă din tinereţe s-a arătat înzestrat cu o râvnă neostoită pentru învăţătură şi rugăciune. Astfel, adesea, în vacanţele de vară, sfântul Nicolae urca în clopotniţa mănăstirii Celie şi petrecea acolo ceasuri îndelungate citind cărţi şi rugându-se. Continuă să citești

ÎN LUNEA CEA CURATĂ SEARA SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI CU CANONUL CEL MARE

34

ÎN LUNEA CEA CURATĂ SEARA

SLUJBA PAVECERNIŢEI MARI

CU CANONUL CEL MARE 

 Preotul zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar de nu este preot, se zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri… Şi cântăreţul cel rânduit începe aşa:

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi. Continuă să citești

Mitropolitul Augustin de Florina: ŞI COPIII TREBUIE SĂ POSTEASCĂ?

Epistola a 5-a a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, către elevii şi elevele Şcolii Catehetice

(Din cartea Mitropolitului „PAŞTE MIELUŞEII MEI”)

 π. Αυγ. Βευη ist

COPII AI POSTULUI

 

      Iubiţii mei copii,

 

      Cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat în Postul Mare. În limbajul Bisericii noastre acesta se numeşte Sfânta şi Marea Patruzecime.

      Sfânta şi Marea Patruzecime împreună cu Săptămâna Mare, care-i urmează, este o perioadă de timp care ţine circa 50 de zile. Această perioadă începe cu Lunea cea Curată şi se încheie cu Sâmbăta Mare. Începe cu  „Doamne al puterilor…” (imnla PavecernitaMare– n.tr.) şi se încheie cu „Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul…” (Aliluiarul Apostolului din Sâmbăta Mare– n.tr.). În toată această perioadă creştinii care cred în Hristos şi-L iubesc şi-şi amintesc de câte a pătimit Hristos pentru lume postesc de multe mâncăruri. De carne, de lapte, de brânză, de ouă, de peşte şi de alte mâncăruri. Doar pe 25 martie, când este praznicul Buneivestiri, se îngăduie creştinilor să dezlege la peşte. În toate celelalte zile, cei care sunt sănătoşi postesc, se spovedesc şi se pregătesc duhovniceşte, ca să se împărtăşească regulat cu Preacuratele Taine. Continuă să citești

IARTĂ-MĂ!

NE TREC PRIN PREAJMĂ FOARTE PUŢINI OAMENI DIN MILIARDELE CARE EXISTĂ,

VEDEM PUŢINI DINTRE EI,

ÎNŢELEGEM DOAR CÂŢIVA

ŞI PENTRU APROAPE NIMENI FACEM CEVA…

ŞI TOTUŞI CRED CĂ EŞTI FRATELE MEU, APROAPELE MEU!

PENTRU CĂ NU TE-AM VĂZUT,

NU TE-AM ÎNŢELES,

N-AM PUTUT NIMIC PENTRU TINE,

TE ROG IARTĂ-MĂ !

PELERIN ORTODOX

DIN JURNALUL UNUI EPISCOP-ASCET: GHERASIM PUTNEANUL, VICAR AL ARHIEPISCOPIEI SUCEVEI ŞI RĂDĂUŢILOR (+ 2004) (V)

ps-gherasim

 

Marţi, 16 martie 1993

            Cît de încurcat este omul! Una zice, alta face şi tot aşa. Sînt momente în viaţă cînd nu mai ştii ce-i cu tine. Atunci nu poţi să fii treaz în gîndire, ci devii haotic. Nu înţelegi nimic şi parcă n-ai rost în lume. Dispar şi bucuriile, dar şi necazurile. Eşti indiferent la ceea ce se întîmplă în jurul tău. Starea aceasta de moleşeală, indiferenţă, nu e bună. Diavolul contribuie la aşa ceva. De aceea, Sf. Părinţi mereu ne îndeamnă la trezvie şi nu numai atît, ne şi ajută, ne trezesc din somnul de moarte. Cînd sîntem la o vîrstă oarecare parcă ne cuminţim. Ne aducem mereu aminte de moarte. Moartea pentru un bun creştin este o binecuvîntare. Cînd trecem la cele veşnice ştim că trebuie să ne prezentăm în faţa Dreptului Judecător. De avem fapte bune, adunate în viaţă, avem şi îndrăzneală la Mîntuitorul Hristos. Din păcate, noi nu preţuim viaţa la stadiul ei. Ne petrecem viaţa fără să medităm prea mult la ea şi totuşi, fără voia noastră – inconştient – vremea trece. 

Sîmbătă, 20 martie 1993

            Nu ştiu dacă cele consemnate aici au vreo valoare. S-ar putea să fie o pierdere de timp şi atîta tot. Poate cînd voi trage pe dreapta şi voi avea timp să le recitesc, cîte am consemnat, şi să-mi amintesc cu bucurie sau tristeţe de cele  petrecute în viaţă. În orişice caz, cît voi putea, voi mai scrie aici cîte ceva din cele întîmplate sau activitatea mea zilnică. Faptul că-i nor afară, parcă şi în suflet îi tot aşa. Ce coincidenţă? Starea vremii influenţează foarte mult şi starea sufletească. Ne găsim la Duminica a treia din Postul Mare. Închinarea Sf. Cruci. Doamne, cînd eram tînăr pe toate le trăiam în mine. Acum, cînd vîrsta este înaintată, parcă nu mai poţi înţelege bucuria, vioiciunea firească! Toate-s încremenite pe loc şi tu cu ele. Rămîne singura nădejde: viaţa veşnică. Oare se ajunge uşor aici? Nu cumva ne înşelăm şi nu ne dăm seama că pentru a ajunge trebuie depus efort? Ne cam place să credem că trebuie să ne mîntuim numaidecît.