Arhive etichete: Mitropolitul Augustin de Florina

Mitropolitul Augustin de Florina: Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci – „SĂ SE LEPEDE DE SINE”

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA:

PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

 (Marcu 8, 34 – 9, 1)

„SĂ SE LEPEDE DE SINE”

„Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine…”

Legături:

 * * *

Toţi, iubiţii mei, toţi ne numim creştini. Dar ne întrebăm: suntem într-adevăr creştini? Ca să fie cineva creştin, trebuie să asculte şi să facă tot ce zice Hristos. Desăvârşita ascultare faţă de Hristos, ascultare faţă de toate câte porunceşte, este semnul de recunoaştere a unui creştin adevărat. Şi ce porunceşte Hristos? O vedem în Evanghelia de astăzi. Zice Hristos: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede pe sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie!”.

Auziţi ce zice? Înţelesul cuvintelor Lui este: Vrei, omule, să-Mi urmezi, să vii după Mine, să fii omul Meu şi ucenicul Meu? Te chem lângă Mine, dar nu te forţez. Înaintea ta sunt două drumuri. Unul este drumul satanei, care la început pare uşor şi mulţumitor, dar la sfârşit este prăpastie, distrugere, iad.Celălalt drum este al Meu. Este drumul care pare îngust şi dificil. Drum anevoios şi obositor, drum presărat cu spini, cu multe piedici şi ispite, drum care seamănă cu drumul Golgotei. Dar acest drum, drumul credinţei şi al virtuţii, este binecuvântat, şi la sfârşitul drumului este viaţa veşnică. O, omule! Aceste două drumuri stau înaintea ta.Alege unul din două. Eşti liber. Dar din clipa în care vei alege şi te vei hotărî să urmezi drumul Meu – zice Hristos –, trebuie să împlineşti trei condiţii. Şi care sunt, Hristoase, condiţiile cu care Mă primeşti? Continuă să citești →

PREDICA LA DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI (CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI

CRUCEA LUI HRISTOS ŞI CRUCILE NOASTRE  

„Cine voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie”
(Marcu 8, 34) 

Am sărbătorit, iubiţii mei, praznicul Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, pentru care Biserica noastră a cântat ,,Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim”. Pentru Cruce poeţii Bisericii au alcătuit imne, iar Sfinţii Părinţi, de la cei mai vechi până la cei mai noi, au împletit cuvinte de laudă.

Cinstita Cruce o iubea şi o cinstea şi Sfântul Cosma Etolianul, care a primit mucenicia în anii sclaviei. Atât de mult o avea la evlavie, încât oriunde mergea ridica o cruce mare de lemn şi sub umbra ei predica; şi împărţea pretutindeni cruciuliţe care fac minuni.

***

Iubiţii mei, despre cinstita Cruce vorbeşte şi Evanghelia de astăzi. Cum începe? ,,Cine voieşte să vină după mine…” (Marcu 8, 34). ,,Cine voieşte”, zice. Nu forţează pe nimeni Hristos, nu îl ia de ureche să-l bage în staul, ca pe o oaie – ca pe o căpriţă -, ci îl lasă liber pe om. Dacă vrei, crezi în Hristos, dar dacă nu vrei, nu crezi. Continuă să citești →

PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI: CRUCEA – „NEBUNIE” ŞI „PUTERE” (14 septembrie)

Predică a Mitropolitului Augustin de Florina

 la Înălţarea Cinstitei Cruci

– 14 septembrie –

vol-4-cop-1

CRUCEA – „NEBUNIE” ŞI „PUTERE”

Legături:

 * * *

Fraţilor, „cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1,18).

Sărbătoare a crucii, iubiţii mei. Prăznuim acel eveniment istoric când Sfânta Elena s-a dus la Sfintele Locuri, a săpat adânc în locul Căpăţânii şi a aflat Cinstita Cruce, şi pentru că astăzi Cinstita Cruce a fost înălţată în timp ce mii de oameni se rugau şi spuneau „Doamne, miluieşte!”.

Despre cruce vorbeşte astăzi Evanghelia, despre cruce şi Apostolul. Dar Apostolul ne spune ceva foarte ciudat şi asupra acestui lucru vreau acum să fiţi atenţi.

***

„Cuvântul crucii”, zice, adică propovăduirea despre cruce pentru unii este „nebunie”, iar pentru alţii este „înţelepciune şi putere” (I Corinteni 1,18). Ciudat cuvânt. Acelaşi lucru este şi dulce şi acru? Cum se poate asta? Cuvântul despre cruce sau va fi nebunie şi nu înţelepciune, sau va fi înţelepciune şi nu nebunie. Şi: sau va fi neputinţă şi nu putere, sau va fi putere şi nu neputinţă. Şi cu toate acestea aceste două lucruri opuse coincid în crucea Domnului. Oare care să fie cauza acestor părute antiteze? Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI: DUMNEZEU TE IUBEŞTE

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI

(Ioan 3, 13-17)

Alte predici:

DUMNEZEU TE IUBEŞTE

„Căci aşa a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul Născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”(Ioan 3, 16)

Înălţarea Cinstitei Cruci este în mijlocul lunii septembrie. Duminica de astăzi se numeşte „înainte de Înălţare”şi următoarea „după Înălţare”. Catavasiile sunt „Cruce însemnând Moise…”, Apostolul şi Evanghelia fac referire la Cruce.

***

Ce ne spune Evanghelia? „Nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer” (Ioan 3, 13). Ba – ne vor spune necredincioşii – astăzi ştiinţa a avansat, privirile tuturor sunt întoarse spre spaţiu; cum spune Evanghelia că nimeni nu s-a suit în cer? Aici ştiinţa contrazice religia… Ce răspundem? Continuă să citești →

„ŞI VOI , EPISCOPI, LOVIŢI CU CÂRJELE VOASTRE ŞI ÎNĂLŢAŢI-VĂ GLASUL!” – PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL: DEPRAVAREA MORAVURILOR

Legături:

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

–29 august –

Marcu 6, 14-30:

În vremea aceea a auzit regele Irod vestea despre Iisus, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea, căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere, a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din Galileea, şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice vei voi şi îţi voi da. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la jumătate din regatul meu. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au pus în mormânt. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au făcut şi au învăţat.

 LEUL CARE DOARME CONTINUĂ SĂ STRIGE PRIN PREDICILE SALE:

„ŞI VOI , EPISCOPI, LOVIŢI CU CÂRJELE VOASTRE ŞI ÎNĂLŢAŢI-VĂ GLASUL!” 

DEPRAVAREA MORAVURILOR 

„În vremea aceea…”. Aşa începe, iubiţii mei, Evanghelia pe care aţi auzit-o, ca aproape toate citirile evanghelice.

Expresia „În vremea aceea” îndată ce o aud unii, îşi bat joc – poate aţi auzit şi voi asta – şi zic cu dispreţ „În vremea aceea!… ”, în sensul că Evanghelia s-a învechit deja, este antică, şi că astăzi avem nevoie de o altă „Evanghelie”. Cu toate acestea expresia „În vremea aceea…” îşi are locul ei. Aşa cum vom vedea, Evanghelia nu s-a învechit. Este o carte care nu se învecheşte. Este ca soarele. Este soarele duhovnicesc al omenirii. Soarele, stelele, galaxiile, aşa cum zice Scriptura (vezi Evrei 1, 11-12 [Psalmul 101, 27], Apocalipsa 6, 14) şi confirmă ştiinţa, vor trece. Într-o zi soarele se va stinge cum se stinge o candelă când nu mai are ulei.

A zis-o Domnul: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” (Matei 24, 35). Evanghelia este veşnică. Continuă să citești →

Gheron Iosif Vatopedinul despre Mitropolitul Augustin de Florina: COPILUL MEU, ACESTA ÎN OCHII LUI DUMNEZEU ESTE UN MARE SFÂNT și nu are nevoie de rugăciunile noastre!

Mitropolitul Florinei, părintele Augustin Kandiotis:

CU LACRIMI ŞI DURERE VĂ ROG

aaa 

RUGAŢI-VĂ PENTRU BISERICĂ, PENTRU SLUJITORII EI ŞI – DACĂ EXISTĂ VREUN RĂGAZ, RUGAŢI-VĂ ŞI PENTRU BĂTRÂNUL EPISCOP AUGUSTIN 

Să vă rugaţi, să vă rugaţi pentru toţi. În încheiere, vreau să vă fac o fierbinte recomandare, cu lacrimi şi cu mare durere: Să vă rugaţi pentru Sfânta noastră Biserică şi pentru slujitorii ei şi – dacă există vreun răgaz, faceţi rugăciune şi pentru bătrânul vostru episcop, care este încovoiat de povara celor 85 de ani. 

 Γεροντες π. Αυγ. & Ιωσηφ Βατ

Să vă spun adevărul? Dacă voi vă rugaţi, eu voi fi puternic. Un Apostol Pavel, care s-a suit până la al treilea cer şi a văzut minuni mari şi predica, cerea rugăciunile creştinilor. Şi dacă acela cerea rugăciuni, cu cât mai mult noi toţi, preoţi, episcopi, predicatori şi teologi, care dacă vom fi storși bine nu facem nici cât unghiuţa lui Pavel?!

Dacă un Pavel simțea nevoia şi-i ruga pe creştini să se roage pentru el, cu cât mai mult eu, păcătosul şi nevrednicul rob al Domnului, am nevoie de rugăciunile voastre, ca să am un sfârşit creştinesc? (Florina, aprilie 1991, la o priveghere).

 

Îndemnul bătrânului episcop Augustin l-a auzit o soră din Australia, S. Mylonopoulos, de aceea de fiecare dată când dădea spre pomenire numele membrilor familiei ei la preot, mai întâi scria numele Mitropolitului de Florina, părintele Augustin.

Acest lucru l-a făcut şi în comunicarea telefonică pe care a avut-o cu Gheronda Iosif Vatopedinul. Urmăriţi conversaţia pe care a avut-o, aşa cum o istoriseşte ea însăşi.

 

??????????

Înainte de cuvioasa adormire a vrednicului de pomenire Stareț Iosif Vatopedinul, într-o conversaţie telefonică pe care am avut-o cu el,  i-am cerut să se roage mai întâi pentru Gheronda al nostru, părintele Augustin, şi după aceea pentru mine, păcătoasa.

Însă am rămas mută de uimire când l-am auzit spunând: Nu pentru acesta, copilul meu. Am fost nedumerită. I-am cerut explicaţii. „Dar de ce, Gheronda?”

Acesta nu are nevoie de rugăciunea noastră, mi-a răspuns.

Atunci, Gheronda, i-am spus, de ce ne cere să ne rugăm pentru el?

Din marea lui smerenie, mi-a răspuns, adăugând: Acesta, copilul meu, în ochii lui Dumnezeu este un Mare Sfânt.

 

Răspunsul lui m-a cutremurat… Într-adevăr, părintele Augustin a fost un mare sfânt, tăcut și smerit, făcător de minuni şi profet! A fost un mare și prolific părinte bisericesc şi un extraordinar predicator al cuvântului dumnezeiesc, un apărător şi mărturisitor la Ortodoxiei noastre!

Kandiotis va mărturisi pentru Hristos, a spus Sfântul Cuvios Gheorghe Karslidis.

georgios_karslidis_roumania_3

Cine poate spune că prin intermediul Starețului nostru, Domnul nostru nu a săvârşit şi nu săvârşeşte minuni?! Nu doar a făcut minuni, ci a şi profeţit cele groaznice ce vor veni asupra noastră, dacă nu ne vom pocăi… (Melbourne, 12-6-2014).

traducere www.acvila30.ro, sursa http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=41844

HIROTONIA UNUI ADEVĂRAT EPISCOP ORTODOX – AUGUSTIN KANDIOTIS – ŞI ÎNFLĂCĂRATA SA OMILIE (AUDIO, gr)

HIROTONIA UNUI ADEVĂRAT EPISCOP ORTODOX

 ŞI ÎNFLĂCĂRATA SA OMILIE

Formați-vă o părere despre hirotonia ortodoxă a unui episcop, care nu a rugat pe nimeni ca să devină episcop, care a fost prigonit de episcopi, pentru că îi mustra deoarece urmăreau transferul în mitropolii mai bogate și mai importante şi pentru alte devieri de la credinţă. Cu doi ani înainte de hirotonia sa, Sinodul i-a interzis să predice pe tot întinsul Greciei şi erau gata să-l caterisească. Era atât de incredibil că va deveni episcop pe cât de incredibil e să răsară soarele de la apus. Însă cei care îl prigoniseră au votat pentru promovarea lui!

La hirotonia lui a fost evidentă prezenţa Sfântului Duh şi au participat 15.000 de credincioşi din întreaga Grecie.

Urmăriţi câteva mici fragmente de la hirotonie şi pulsul poporului credincios. Cei care înțelegeți limba greacă ascultaţi şi omilia înflăcărată a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis.

Cei mai mulţi dintre episcopii de astăzi sunt aleşi prin metode anti-ortodoxe, de aceea nu vorbesc când ORTODOXIA este trădată de rasoforii mici şi mari.

Bătrânul ierarh luptător, Părintele Augustin Kandiotis, spunea în omilia sa din 3-5-1964 despre ei: 

  • „Din păcate, masoneria a intrat şi în Biserică. Citiţi numere mai vechi din „SPITHA” şi o veţi vedea. Eu am denunţat oficial cu dovezi că şi episcopi şi mitropoliţi şi patriarhi sunt masoni… Ca să ajungi episcop fie trebuie să treci prin gradele masoneriei, fie dacă nu treci – deoarece nu toți episcopii sunt masoni, dar este un fapt real că există astfel de suspecţi în Biserică – nu ajungi episcop… Ei (masonii) nu fac publice numele acelora atâta timp cât trăiesc, ci le dezvăluie după ce mor. Noi însă îi cunoaştem şi îi urmărim.”

Continuă să citești →

28 AUGUST: ZIUA MUTĂRII ÎN CER A CELOR DOI AUGUSTINI – PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI AUGUSTIN DE HYPPONA

SFÂNTUL AUGUSTIN

*

15 iunie

O MINUNE A HARULUI

Citiţi şi:

 * * *

 Iubiţii mei, depravarea societăţii a crescut de neînchipuit. Toţi şi toate contribuie ca depravarea secolului nostru să se întindă pretutindeni ca un mare incendiu. Şi lumea este în pericolul de a deveni ca Sodoma şi Gomora.
Toţi oamenii, bărbaţi şi femei, de toate vârstele, au fost atinşi de depravare. Dar în mod deosebit, depravarea se observă la tineri. Tineretul a luat-o razna. Se pare că nimeni nu mai aude. Îşi bat joc de toţi şi de toate. Aleargă ca un cal fugărit şi fără frâu. Mulţi sunt dezamăgiţi. Nu speră ca tineretul să se îndrepte.  Continuă să citești →

PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII: O socoteală

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICA LA DUMINICA A XI-A DUPĂ RUSALII

Matei 18, 23-35

Legături:

O SOCOTEALĂ!

„Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi”(Matei 18, 23-24).

A fost, zice Hristos, un împărat. Un împărat bogat. Avea la palatul său curteni şi slujitori. Ei chiverniseau banii împăratului. Bani proprii nu aveau. Tot ce aveau era averea împăratului şi trebuiau s-o chivernisească cu atenţie şi onest, pentru că într-o zi împăratul avea să-i cheme şi să le ceară o socoteală exactă. Dar pentru că împăratul a întârziat să-i cheme, slujitorii au crezut că nu-i va mai chema niciodată şi că pot să facă ce vor. Însă cât de mult s-au înşelat! A sosit ziua socotelii. Împăratul a poruncit să se înfăţişeze înaintea lui unul din slujitori. A venit slujitorul, dar inima îi tremura. pentru că ştia că nu fusese cum trebuie. Au deschis cărţile. Tot ce a primit slujitorul, tot ce a încasat şi tot ce a cheltuit, până la ultima drahmă, era scris în cărţi. Controlul care s-a făcut a demonstrat că slujitorul îi datora împăratului zece mii de talanţi, adică şaizeci de milioane de drahme de aur sau aproximativ un miliard de drahme actuale. O datorie uriaşă! Slujitorul a auzit şi a căzut în mare deznădejde, pentru că nu avea nimic. Şi era imposibil să achite această datorie. Ar fi trebuit să rămână pentru totdeauna în închisoare, fără nicio speranţă de a-şi achita datoria. Slujitorul cade la picioarele împăratului şi îl roagă cu lacrimi să-i dea un oarecare termen. Făgăduia, că-şi va plăti datoria. Împăratul, plin de dragoste şi îndurare, i-a fost milă de el şi i-a iertat toată datoria. Şi slujitorul, ca şi cum ar fi prins aripi la picioare, zbura de bucurie. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI COSMA ETOLIANUL

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA POMENIREA SFÂNTULUI COSMA ETOLIANUL

UN MISIONAR AL BALCANILOR

4/24 august

Alte articole:

Iubiţii mei, când lumea aude cuvântul mucenici, gândul i se duce la primele veacuri ale creştinismului. Desigur, e adevărat că în primele veacuri prigoana a fost groznică. Idolatrii necredincioşi şi atei, tirani şi împăraţi, prigoneau mult pe creştini cu scopul de a nimici cu desăvârşire creştinismul, ca să nu se mai audă nicăieri numele lui Hristos. Atunci, mii de bărbaţi şi de femei, şi chiar mici copii, au preferat să moară muceniceşte decât să se lepede de credinţa în Hristos. Sunt mucenicii primelor veacuri ale creştinismului. Dar ar fi o greşeală ca cineva să susţină că mucenici ai lui Hristos au existat doar în primele veacuri. Mucenici există în toate vremurile. Există şi astăzi…

Dar unele vremuri se deosebesc de altele prin mulţimea mucenicilor. Sunt vremurile cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Prigoanele din acele vremuri nu se deosebesc de prigoanele primelor veacuri, iar în anumite situaţii prigoanele acestea depăşesc în sălbăticie şi prigoanele epocii antice. Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA ADORMIREA MAICII DOMNULUI: O gospodină şi o misionară

PREDICĂ A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA LA

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

(Luca 10, 38 – 42; 11, 27-28)

O GOSPODINĂ ŞI O MISIONARĂ

„Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru trebuieşte”

(Luca 10, 41 – 42)

Legături:

 * * *

Astăzi, iubiţii mei, în toate bisericile Ortodoxiei se prăznuieşte Adormirea Născătoarei de Dumnezeu şi se citeşte Evanghelia pe care aţi auzit-o. În aceasta, Evanghelistul Luca descrie în culori vii un episod din viaţa lui Iisus Hristos, prin care ne oferă o imagine a două femei deosebite. Sunt surorile lui Lazăr: Marta şi Maria. Amândouă Îl iubeau pe Hristos. Dar potrivit caracterului fiecăreia, îşi arătau iubirea lor într-un fel una, într-un fel alta. Dar amândouă sunt vrednice de urmare. Măcar de-am avea în epoca noastră femei care să semene, dacă nu Preasfintei (Maicii Domnului), care este de neajuns şi irepetabilă, cel puţin acestora. Dar să vedem pericopa.

***

La o mică distanţă, în afara Ierusalimului, era un sat, Betania. Hristos mergea acolo adesea, pentru că exista familia aceasta cu care avea o legătură. Deci şi acum vine în casa lor. Marta, doar ce L-a văzut, a alergat să-L primească şi imediat s-a suflecat ca să aibă grijă de El. S-a dus la bucătarie, a aprins focul şi-a început să gătească. Ca să-I mulţumească a pregătit o masă aleasă, folosindu-se de toată arta ei. Continuă să citești →

Mitropolitul Augustin de Florina: PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ – ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA

PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA FAŢĂ 

Alte predici:

* * *

ASCULTARE FAŢĂ DE VOIA LUI DUMNEZEU

„Şi iată glas din nori zicând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi!”

(Matei 17, 5)

Religia noastră, iubiţii mei, este singura adevărată în lume. Pe cât se deosebeşte diamantul de pietriş, atât se deosebeşte religia noastră de toate religiile din lume. Şi este singura adevărată, pentru că Cel care a întemeiat Sfânta noastră Biserică nu este un om, ca noi toţi, ci este Dumnezeu şi om, Dumnezeu-Om. Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu. O strigă îngerii şi arhanghelii, proorocii, miriade de oameni. O strigă şi nenumăratele minuni pe care le-a făcut, le face şi le va face până la sfârşitul veacurilor. Iar una din cele mai mari minuni ale Sale este aceasta pe care o sărbătorim astăzi: Schimbarea la Faţă. Să vedem în câteva cuvinte această minune şi ce anume ne învaţă.

Când Hristos s-a născut din Preasfânta, s-a arătat în lume ca un om comun, ca cel mai sărac om. Noi toţi avem o căsuţă; nimeni nu este fără acoperiş. El nu a avut unde să locuiască. Când cineva a vrut să-L urmeze, Hristos i-a spus: „Păsările şi vulpile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” (Matei 8, 20; Luca 9, 58). Haine scumpe n-a purtat. Bani în buzunar nu a avut, pe jos mergea din sat în sat ca să propovăduiască Evanghelia. Aşadar, văzându-L oamenii aşa, nu au putut să-şi imagineze că sub această înfăţişare smerită se ascunde dumnezeiasca măreţie, se ascunde Dumnezeirea. Continuă să citești →

MITROPOLITUL AUGUSTIN DE FLORINA: …Lucru rar să vedeţi doi preoţi plini de iubire, doi episcopi plini de iubire…

Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a 7 – a după Rusalii (fragment)

… – Soția mea nu mă înţelege, zice bărbatul, nu găsesc înţelegere… Un mare basm și aceasta. Aici nu a găsit înţelegere Hristos. Ce zice astăzi Evanghelia? A dat lumină orbilor, a scos demonul şi surdomutul a vorbit şi în timp ce oamenii Îl slăveau pe Dumnezeu, fariseii Îl numeau  arhi-diavol, căpetenia diavolilor: „cu domnul demonilor”, zice, „scoate pe demoni” (Matei 9, 34).

Una singură este calea cea binecuvântată care duce la iubire şi la bună înţelegere; aceasta, pe care a trasat-o Sfântul Duh prin cuvintele „Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioşi”. Astfel, iubiţii mei, ajungem la realizarea marii aspiraţii. Şi marea aspiraţie este buna înţelegere; pentru că spre aceasta duce cuvântul acesta, la un scop înalt care se numeşte bună înţelegere, concordie sau armonie.

Dar pe cât de înalt bun este buna înţelegere, pe atât este de rar. Mai uşor este să găseşti diamante decât să găseşti bună înţelegere în lume. Rar lucru să găseşti o familie plină de iubire, părinţi legaţi de copii. Rar lucru să găseşti un sat plin de iubire – întrebaţi-mă pe mine care am cutreierat mii de sate din Elada. Rar lucru să găseşti un oraş plin de iubire, un neam plin de iubire. În trei mii de ani, de când există neamul nostru, doar de patru – cinci ori s-a aflat unit, ne-am răbdat cu toții unul pe altul şi atunci a ajuns până la stelele cerului. De cele mai multe ori am fost despărţiţi, dezbinaţi şi am ajuns până în tartarul iadului. Mare lucru este buna înţelegere, concordia, armonia.

Şi nu numai în societate, dar şi în biserică, fraţii mei – nu am urcat aici să vă spun minciuni. Lucru rar să vedeţi o parohie plină de iubire; lucru rar să vedeţi doi preoţi plini de iubire, doi episcopi plini de iubire, doi predicatori plini de iubire; lucru rar să vedeţi două asociaţii – asociaţii religioase, vă rog – pline de iubire.  Continuă să citești →

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA POMENIREA SF. M. MC. PANTELIMON (27 iulie)

PREDICA MITROPOLITULUI AUGUSTIN LA

POMENIREA SF. M. MC. PANTELIMON

 – 27 iulie –

Legături:

 

A FOST PRIGONIT DIN INVIDIE

„Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.” (Matei 27,18)

Şi iarăşi, iubiţii mei, cinstim sfânta pomenire a Marelui Mucenic Pantelimon. Tema noastră va fi întrebarea: Care este pricina prigoanei Sfântului Pantelimon? La aceasta vom da un scurt răspuns.

***

Sfântul Pantelimon a trăit şi s-a nevoit în epoca prigoanelor, când la Roma era împărat Diocleţian. S-a născut în Nicomidia, din Asia Mică. Tatăl său era idolatru, iar mama lui era dintre femeile care sădeau adânc în inima copiilor lor credinţa în Hristos. Aşadar, Sfântul Pantelimon a fost învăţat adevărurile credinţei de mama lui.

Era inteligent, binecrescut. Avea înclinaţie spre studiu. A studiat medicina lângă distinşi oameni de ştiinţă. S-a dovedit un medic excepţional. Mulţi medici existau atunci, după cum există şi astăzi. Însă rar se întâmplă să găseşti un medic creştin. Majoritatea sunt necredincioşi, materialişti. Şi măcar de-ar fi valoroşi?… Dumnezeu să vă păzească să nu ajungeţi pe mâinile lor. Sfântul Pantelimon era diferit. Prin ce era diferit? Era diferit în trei puncte.

 Mai întâi, în ceea ce priveşte banul. Ceilalţi erau iubitori de arginţi. Profitau de pe urma bolnavilor şi adunau comori. Sfântul Pantelimon era dezinteresat, ideolog. El îşi exercita ştiinţa ca pe o misiune. Îl vedeau noaptea, vizitând colibele ca un înger. Dacă ceilalţi mergeau doar la casele celor mari, el mergea în cartierele sărace şi îi slujea pe cei bolnavi. Continuă să citești →

PREDICĂ LA SFÂNTA MUCENIŢĂ PARASCHEVI

Predica Mitropolitului Augustin de Florina

la pomenirea Sfintei Muceniţe Paraschevi


 – 26 iulie –

CINSTITĂ MISIONARĂ AVÂND CA ARMĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ

Sărbătoare. Sărbătorim astăzi, iubiţii mei, sărbătoarea marii muceniţe Sfânta Paraschevi. Dar cum sărbătorim? Aici e marea problemă. Pentru că spune undeva în Scriptură Dumnezeu: „Urăsc sărbătorile şi prăznuirile voastre” (vezi Amos 5, 21; Isaia 1, 14). De ce? Pentru că există două moduri de sărbătorire: cel uşor şi cel greu. Cel uşor este să venim şi să ne aprindem lumânarea şi să ne închinăm la icoană. Nimeni nu le condamnă pe acestea; nu suntem protestanţi şi iehovişti. Nu trebuie însă să ne limităm la această sărbătorire uşoară. Cealaltă, sărbătorirea grea, care e? De ce Sfânta noastră Biserică îi sărbătoreşte pe sfinţi? Îi prezintă înaintea noastră ca modele, ca prototipuri. Pentru că sfinţii au demonstrat că cele pe care le învaţă Hristos nu sunt teorie, nu sunt utopie, nu sunt de neîndeplinit. „Şi cine le face?!…”, auzim de obicei. Sfinţii contrazic această poziţie; pentru că au dovedit prin viaţa lor, prin predica lor şi prin sângele lor că acestea pot să fie împlinite. Au demonstrat că Hristos viază şi împărăţeşte în vecii vecilor în persoana sfinţilor şi a martirilor.
Şi nu doar în timpurile de demult. Şi astăzi există sfinţi, în veacul acesta, ca de pildă Sfântul Nectarie, care a trăit în zilele noastre, şi sfinţii din ţările unde există ateism. Nu există epocă care să nu-i aibă pe sfinţii şi martirii ei.
Nu sunt unul şi doi. Sunt nenumăraţi, un constelaţie. O stea în această constelaţie, o stea de primă mărime este şi Sfânta Paraschevi.
Nu voi istorisi viaţa ei. Vă voi oferi în linii scurte o icoană a ei. Continuă să citești →